CAUTARE

DISTRIBUITI ACEASTA PAGINA

GESTIONARE ARTICOLE

Categorii
Arhiva
NEWSLETTER

ROMBADCONSTRUCT.RO

Este un mijloc de punere la dispozitie a unor servicii si informatii din domeniul constructiilor.
Rombadconstruct
Acasa » BlogCanalul Suez

Canalul Suez

31 Martie 2017, 18:47   |  Florin Badea  |  Comentarii
Constructii pentru transport, Constructii din lume,
Canalul Suez
Canalul Suez (Egipt) - GALERIE FOTO (1)

Cu peste 160 km lungime si minim 300 m latime, Canalul Suez este cel mai mare canal navigabil facut de om de-a lungul istoriei civilizatiei. Acesta leaga Marea Mediterana, la nord, de Marea Rosie, la sud, si asigura transportul maritim intre Europa si Asia fara a ocoli Africa prin partea de vest.

Canalul Suez se gaseste pe teritoriul Egiptului, la vest de Peninsula Sinai, intre doua orase port ale acestui stat, Port Said in partea de nord la Marea Mediterana si orasul Suez in partea de sud la Marea Rosie. Datorita acestei pozitii geografice Canalul Suez este considerat a fi cea mai scurta legatura intre vest si est. Aceasta din urma facand-ul cel mai important canal de navigatie international.

Constructia unui canal navigabil intre Marea Mediterana si Marea Rorie este un plan ce provine din timpuri foarte vechi, de mii de ani. Tot in Egipt, in cele mai vechi timpuri, s-a sapat primul canal de acest gen intre Marea Rosie si Fluviul Nil. Acest canal a fost executat acum aproape 4000 de ani de catre un faraon al Egiptului antic pe nume Senusret al III-lea (cca. 1872 - 1853 i.Hr.). Acesta a fost sapat pe cursul unei vai ramase in urma secarii unui brat al Nilului cu mii sau milioane de ani in urma. Acest prim canal a fost de multe ori abandonat de-a lungul istoriei datorita strangerii de aluviuni pe fundul sau, lucru ce il facea imposibil de navigat. Dar, de-a lungul istoriei, numerosi conducatori ai Egiptului au reabilitat acest canal oferindu-i acestuia functia sa pentru care a fost creat. Printre acesti conducatori s-a numarat si imparatul Traian in anul 117 (d.Hr.), dar dintre toti conducatorii Egiptului care au acordat o atentie deosebita legaturii navigabile dintre Marea Mediterana si Marea Rosie dupa Senusret al III-lea a fost faraonul Nekau al II-lea (610 - 595 i.Hr.). Acesta a construit in timpul conducerii sale un canal navigabil intre bratul de est al Nilului (Pelusiac) si partea de nord a Lacurilor Amare.

Canalul Faraonilor
Canalul Faraonilor

In timpul domniei imparatului persan Darius (522 - 486 i.Hr.) canalul lui Nekau al II-lea a fost renovat si prelungit pana la Marea Rosie potrivit tablitelor din piatra inscriptionate dupa cum urmeaza: "Apoi acest canal a fost sapat asa cum am poruncit eu si vase au navigat din Egipt prin acest canal spre Persia, potrivit dorintei mele".

In anul 640 (d.Hr.), Egiptul devine teritoriu musulman odata cu cucerirea acestuia de catre Amr ibn al-As, iar "Canalul Faraonilor" ajunge sa faca parte dinntr-o importanta ruta navigabila intre Cairo si Arabia, asigurand transportul de cereale si oameni intre cele doua zone.

In anul 167 (d.Hr.), califul El Mansur blocheaza canalul prin astuparea acestuia in scopul opririi transportului de cereale din Egipt catre provinciile rebele pentru ca acestea sa nu mai beneficieze de cresteri economice din tranzitul cu cereale. Astfel, El Mansur opreste legatura cea mai importanta intre orient si occident pe cale navigabila pe o perioada de sute de ani. In aceasta perioada numerosi conducatori incearca sa refaca canalul dar in zadar.

In 1799 se fac primele calcule de a se construi un canal modern. Personajul care i-a aceasta initiativa este imparatul Napoleon Bonaparte. Acesta, in urma unei expeditii in Egipt, hotaraste construirea unei echipe de cercetare condusa de Charles Le Pere pentru a vedea daca este posibila executia unui canal direct intre Marea Mediterana si Marea Rosie. Dar, datorita unor calcule gresite ale echipei de cercetare care sustinea ca nivelul Marii Mediterane este mai jos cu 10 m fata de nivelul Marii Rosii, proiectul este blocat.

In anul 1833, un grup de francezi, reprezentanti ai miscarii politice create dupa principiile contelui de Saint-Simon denumita Saint-Simonianism, ajung in Egipt si sunt foarte interesati de proiectul Canalului Suez.

Dupa o epidemie de ciuma o parte din inginerii Saint-Simonianisti au murit, iar ceilalti s-au intors in Franta. Acestia, in anul 1846, pun bazele unei societati cu scopul de a studia posibilitatea constructiei Canalului Suez in ciuda rezultatelor obtinute de Charles Le Pere in anul 1799. Rezultatele studiilor inginerilor Saint-Simonianisti contrazic calculele lui Le Pere, dovedind ca intre cele doua mari nu exista nicio diferenta de nivel. Astfel, acestia hotarasc inceperea constructiilor si merg in Egipt pentru negocieri. Dar, datorita opozitiei britanice si a lui Muhamad Ali al Egiptului planul de constructie al Canalului Suez este abandonat.

In anul 1854, diplomatul si inginerul francez Ferdinand de Lessepe il convinge pe guvernatorul Egiptului Said Pasa sa aprobe constructia Canalului Suez. In urma acestei aprobari se infinteaza Compania Internationala a Canalului Maritim Suez condusa de Lessepe. Acesta obtine un contract de concesionare a canalului pe o perioada de 99 de ani de la finalul lucrarilor de constructie.

In acea perioada Egiptul, aflat intr-o stare de dezvoltare sociala, a suportat cheltuieli foarte mari cu lucrari de modernizare a infrastructurii, astfel se cufundase intr-o gaura economica foarte mare. Datoria externa a statului a crescut, iar Egiptul se afla sub controlul marilor puteri europene, mai ales a Angliei si Imperiului Otoman.

Executarea lucrarilor la Canalul Suez a inceput la 25 aprilie 1859, in ciuda opozitiei guvernului britanic care a trimis nave de lupta in Marea Mediterana si a ordinului de oprire a proiectului dat de "Inalta Poarta".

Pentru ca acest canal era construit de Franta, Marea Britanie vedea proiectul ca o amenintare serioasa la interesele ei fata de Egipt, astfel aceasta s-a opus de foarte multe ori in timpul lucrarilor de constructie provenind oprirea acestora de foarte multe ori.

Lucrarile la Canalul Suez au fost deschise de Ferdinand de Lesepe, lovind el insusi pamantul cu tarnacopul marcand oficial deschiderea santierului. La inceputul lucrarilor, sapaturile se executau manual in mare parte de felahii egipteni (tarani din orientul mijlociu si nordul Africii). Acesti muncitori erau supusi la munca fortata.

In anul 1863, guvernatorul Egiptului Said Pasa moare si este inlocuit de nepotul sau Ismail Pasa. Acesta, odata a ajuns guvernator al Egiptului desfinteaza munca fortata, astfel majoritatea muncitorilor la canal pleaca, iar Lesepe ramane fara forta de munca suficienta pentru a termina lucrarile.

Ismail Pasa cere ajutorul lui Napoleon al III-lea, nevrand sa deranjeze Marea Britanie sau "Inalta Poarta". Interventia lui Napoleon al III-lea face posibila infintarea unei comisii in martie 1864. Aceasta comisie rezolva problemele intre marile puteri si asigura continuarea lucrarilor. Au fost adusi muncitori europeni cu utilaje performante precum dragline si alte masinari de excavare.

La Canalul Suez au muncit aproximativ 1.500.000 de muncitori egipteni. O mare parte dintre acestia au murit in timpul constructiei, moartea lor s-a datorat mai ales epidemiei de holera. Se cunoaste ca si-au pierdut viata 125.000 dintre acestia.

Canalul Suez este terminat in anul 1869, iar data inaugurarii a fost 17 noiembrie a acestui an.

Datorita datoriilor mari fata de guvernul englez Egiptul a vandut partea sa de 44 % din actiunile la Canalul Suez Marii Britanii. Astfel Marea Britanie devine un actionar important la Canalul Suez.

Pentru a proteja controlul asupra Canalului Suez, in 1882 Marea Britanie invadeaza Egiptul condus de guvernatorul egiptean si sudanez Tewfik Pasa in ciuda faptului ca Egiptul era o regiune aflata inca sub dominatie otomana. Acest razboi, sustinut de S.U.A. a avut drept scop extinderea influentei Britanice asupra Egiptului, in defavoarea Frantei.

La data de 29 octombrie 1888 tarile precum Regatul Unit al Marii Britanii, Imperiul Rus, Imperiul Otoman, Germania, Franta, Italia, Spania si Tarile de Jos au semnat un tratat prin care Canalul Suez devenea canal international si urma a fi folosit de toate statele atat in scop comercial cat si militar.

La data de 18 decembrie 1914, Imperiul Britanic a inlaturat suprematia Imperiului Otoman asupra Egiptului, astfel Egiptul devenea protectorat britani.

In Primul Razboi Mondial, Egiptul aflat sub protectorat englez a fost un important teatru de operatii pentru Marea Britanie. In februarie 1915 un puternic atac al turcilor a fost oprit pe linia Canalului Suez, acesta constituind o bariera importanta impotriva armatei otomane sprijinita de forte germane. Canalul Suez nu a reprezentat un scut de aparare doar de aceasta data, in 1916 un alt atac al fortelor aliate a lovit linia canalului, de aceasta data pierderile in armata turceasca au fost si mai catastrofale.

La data de 28 februarie 1922, Egiptul isi capata independenta dar, o foarte lunga perioada de timp ramane sub influenta Regatului Unit al Marii Britanii.

Canalul Suez, care din 1869 s-a aflat sub control britanic si francez, cunoaste o noua perioada in istoria sa incepand cu 1955. In acest an, noul presedinte ales al Egiptului Gamal Abdel Nasser semneaza un contract cu Marea Britanie prin care ii permitea acesteia sa detina o baza militara si civila in zona Canalului Suez. Acest acord a fost semnat in schimbul unei sume de 60 de milioane de dolari pentru investirea intr-un baraj pe fluviul Nil. Tot in acest an Nasser anunta nationalizarea Canalului Suez in scopul de a obtine bani pentru construirea barajului pe Nil. De-si prevenit de Iosip Broz Tito si Jawaharlal Nehru ca o nationalizare a Suezului va provoca Franta si Marea Britanie si va crea reactii negative din partea Israelului.

Insa Nassar era convins ca nimic nu se va intampla deoarece este sustinut de S.U.A. si U.R.S.S. In ciuda convingerii lui Gamal Abdel Nassar, Israelul invadeaza la sfarsitul lunii octombrie Egiptul in Peninsula Sinai, iar trupele franceze si britanice erau parasutate in porturile cele mai importante ale Canalului Suez - Port Suez, Ismaelia si Port Said. Armata israeliana distruge rezistenta egipteana si cucereste intreaga parte de est a canalului.

Dupa aceste actiuni militare ce au durat aproximativ o saptamana, U.R.S.S. a intervenit dand un ultimatum la 5 noiembrie 1956 de retragere a trupelor straine. S.U.A., condusa de presedintele Dwight Eisenhower, obliga Marea Britanie si Franta sa-si retraga trupele din Canalul Suez. Astfel acest conflict de numai o saptamana reprezinta sfarsitul stapanirii britanice si franceze in aceasta zona, stapanire ce a durat mai mult de un secol.

In urma acestui conflict intre natiuni, relatiile intre S.U.A. si Marea Britanie au fost puternic afectate, iar Egiptul intra in sfera influentei sovietice.

Dupa retragerea trupelor israeliene din Egipt, in martie 1957, Canalul Suez este nationalizat, iar Egiptul preia controlul total asupra acestuia fiind redeschis pentru navigatie.

Totusi, presedintele Gamal Abdel Nassar nu a uitat de infrangerea suportata in fata Israelului, iar la 5 iulie 1967 declanseaza Razboiul de Sase Zile prin inchiderea de catre Egipt a stramtorii Tiran privand Israelul de iesirea la Marea Rosie. In urma acestui conflict Israelul cucereste toata Peninsula Sinai pana la Canalul Suez, astfel Canalul Suez devine linie de frontiera intre cele doua state si este inchis.

Mai tarziu, in anul 1975, presedintele Egiptului Anwar El-Sadat redeschide Canalul Suez in urma negocierilor cu Israelul.

Cu o istorie zbuciumata, Canalul Suez este in momentul de fata unul dintre cele mai importante rute navigabile de acces catre Asia.

Bibliografie

  1. Anneke Bart, "Ancient Egypt", https://goo.gl/bqxfDy, (Vizitat: 29 martie, 2017);
  2. Historiarex.com, "Nekau II (610-595 B.C.)", https://goo.gl/YqErGD, (Vizitat: 29 martie, 2017);
  3. Horia Dumitru Oprea, "Istoria Canalului Suez", IstoriiRegasite.wordpress.com, https://goo.gl/xeBGi7, (Postat: 10 aprilie, 2010);
  4. Interferente.ro, "Canalul Suez - constructie si istoric", https://goo.gl/tE2CDi, (Postat: 5 iulie, 2012);
  5. Istoria.md, "Canalul Suez in contextul relatiilor internationale din perioada 1870-1947", https://goo.gl/EXaeEk, (Vizitat: 29 martie, 2017);
  6. Viorel Cruceanu, "Africa de Nord si Primul Razboi Mondial", Historia.ro, https://goo.gl/uSDNG5, (Vizitat: 29 martie, 2017);
  7. Wikipedia.org, "Criza Suezului", https://goo.gl/USUw4b, (Vizitat: 29 martie, 2017).

Alte articole


Viaductul Millau
(14 August 2016, 13:43)

Sydney Harbour Bridge
(26 Ianuarie 2017, 11:36)

Poduri peste Dunare (Partea I)
(01 Ianuarie 2016, 16:13)

Poduri peste Dunare (Partea a II-a)
(03 Ianuarie 2016, 14:45)

Transfagarasan (galerie foto)
(30 Octombrie 2017, 10:20)

Categorii


Constructii pentru transport

Poduri si viaducte

Constructii industriale

Constructii din lume

Alte categorii

Comentarii

Completand in campurile de mai jos va dati acordul cu privire la politicile Rombadconstruct.ro.
inceputul paginii
Rombadconstruct.ro Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Preturi
       Lista preturi
       Calculator manopera
       Descriere lucrare
Tehnologii
       Categorii
       Dictionar constructii
Harta site
Arhiva
Blog Ultimele articole
Categorii
Galerie foto
Galerie video
Stiati ca…?
Top 10
Personalitati
Urmariti-ne pe:

Contact (+40) 729 503 369
@ florinbadea.contact@yahoo.com
Formular contact
Formular descriere lucrare
Newsletter
© Florin Badea. Toate drepturile rezervate | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate