Cetatea Sucidava

Situata pe malul Dunarii in fosta comuna Celei, acum un cartier al orasului Corabia, cetatea romano-bizantina Sucidava ne prezinta istoria foarte veche a civilizatiei ce i-a dat nastere.

Acum mii de ani, pe malul Dunarii, in zona cetatii de astazi, s-au asezat triburi neolitice, iar mai tarziu sucii. Sucii, un trib dacic, au pus bazele asezarii sucidava, cu alte cuvinte "Cetatea Sucilor".

In jurul anului 102 d.Hr. romanii cuceresc Dacia, iar asezarea dacilor incepe sa se dezvolte. In timpul imparatului Aurelian cetatea Sucidava este transformata intr-o puternica baza militara de aparare. Aceasta transformare a avut loc intre anii 270-275.

Mai tarziu, intre anii 306-337, in vremea imparatului Constantin cel Mare, cetatea a fost refacuta si dezvoltata. Alaturi, peste Dunare, Constantin cel Mare a construit un pod de piatra, ale carui ruine sunt vizibile si astazi. Tot imparatul Constantin cel Mare a restaurat drumul din Campia Romaneasca.

Pentru prima data cetatea a fost atacata si distrusa de huni intre anii 442-447. Imparatul Justinian reconstruieste cetatea Sucidava intre anii 527-533, iar in jurul anului 600 aceasta este distrusa in timpul invadatorilor avaro-slavi.

Pana la sfarsitul secolului al VI-lea zona cetatii Sucidava a fost locuita de o populatie romaneasca.

Cele mai importante structuri ale cetatii sunt: "Cladirea" cu hipocaust, Basilica Paleobizantina, Poarta de Vest si Fantana Secreta.

"Cladirea" cu hipocaust a fost descoperita in 1977 si dateaza din secolul al V-lea. Are zidurile construite din piatra si caramida, unite cu mortar si este de forma dreptunghiulara. Aceasta prezinta un sistem de incalzire prin podea. In partea de vest a cladirii este un cuptor ce incalzea apa, iar aerul cald circula printre pilele de piatra ce sustinea podeaua incaperii. Un sistem destul de ingenios pentru acele vremuri.

Basilica Paleobizantina descoperita tot in 1977 este un edificiu religios din secolul al VI-lea din care s-a pastrat o parte din temeliile zidurilor si din pardoseala interioara. Conform existentei acestor dovezi, biserica se compune din doua incaperi: un altar absidal si o nava de forma dreptunghiulara. In mijlocul navei se afla baza unui piedestal de zidarie, identificat cu temelia unui anvon. Sub nivelul pardoselii s-au gasit sase morminte de inhumatie, cu orientarea vest-est, fapt ce face dovada cultului crestin. Aceasta basilica este cel mai important monument arhitectural de acest gen descoperit pana in prezent la nordul Dunarii.

Inca un element important al cetatii este Poarta de Vest a cetatii. Aceasta face legatura intre podul lui Constantin cel Mare, situat la 132 m vest si interiorul cetatii. Aceasta prezinta doua faze de constructie. Cea mai veche faza este cea interioara din secolele II-IV, cu doua canaturi cu deschidere spre interior. A doua faza de constructie este poarta din exterior, corespunzatoare secolului al IV-lea, prevazuta cu o cataracta ale carei laturi culisau in jghiaburile sapate in blocurile de piatra care o flancau. Cele doua porti au fost folosite impreuna pana in anii 364-366, cand intrarea in cetate a fost zidita, datorita crizei provocata de atacurile gotilor.

Elementul cel mai important al cetatii il constituie Fantana Secreta. Aceasta este o constructie subterana formata dintr-un tunel de 25 de meri ce duce la un izvor cu apa potabila, aflat la 18 metri adancime fata de nivelul solului. Tunelul este captusit aproape in intregime cu caramida ceramica veche de peste 1500 de ani. Caramizile sunt lipite intre ele cu un liant de o rezistenta uimitoare, oferind stabilitate constructiei secole in sir. Aceasta fantana asigura apa potabila oamenilor din cetate, mai ales in timp de asediu.