Acasa » Tehnologii » Ce mare inginerie! › Ce inseamna bipolar?

Ce inseamna bipolar?

| |

Fig. 1 - Simboluri utilizate pentru tranzistoare bipolare

Ce inseamna bipolar? Bipolar este un termen utilizat in fizica pentru a defini un aparat care detine doi poli magnetici sau electrici. Sa luam ca exemplu un tranzistor bipolar. Tranzistorul bipolar este un dispozitiv ce utilizeaza materiale semiconductoare, prin intermediul acestuia putandu-se controla curentul electric. Alte dispozitive de acest gen mai sunt redresorii, diodele luminoase, termistorii, celulele fotoelecrice etc. Un tranzistor bipolar se numeste asa datorita faptului ca in interiorul circuitelor acestuia miscarea electronilor se face in doua moduri.

Tranzistorul bipolar a fost inventat de J. Bardeen si W. Brattain in anul 1947. Pe de alta parte, teoria jonctiunii P-N I se cuvine lui W Shockley. Acestia trei au primit premiul Nobel pentru contributia adusa fizicii semiconductorilor.

DEX (Dictionarul explicativ al limbii romane) ne da urmatoarele definitii pentru termenul bipolar:

BIPOLAR, - Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. F (Despre masini electrice) Care are doi poli magnetici. - Din fr. bipolaire.
BIPOLARITÁTE s.f. Starea unui corp bipolar. - Din fr. bipolarite.

DEX, Ed. Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti, 2012.

bipolare (biologie), organisme marine care se gasesc simultan la cei doi poli, inclusiv in zonele temperate ale celor doua emisfere, lipsind in zona calda sau continuandu-si existenta in aceasta zona numai pe fundul oceanelor.
Dictionar enciclopedic roman, Ed. Politica, Bucuresti, 1962.

BIPOLAR - ă (-i, -e) = 1) Care are doi poli; cu doi poli. 2) (despre aparate, masini) Care are doi poli magnetici sau electrici. 3) (despre unele organisme marine) Care se poate intalni simultan la cei doi poli si in zonele temperate ale emisferelor Pamantului. /fr. Bipolaire.
Dictionar explicativ si practic al limbii romane.

bipolar adj. m. - polar
bipolaritate s.f., g.-d. art. bipolaritatii.

Dictionar ortografic romanesc, Ed. Litera, Chisinau 2001.

bipolar adj. m., pl. bipolari; f. bipolara, pl. bipolare
bipolaritate s. f., g.-d. art. bipolaritati

DOOM, Ed. Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti, 2010.

bipolar, bipolari, -e, adj. (Despre/masini, aparate electrice) Care are doi poli electrici sau magnetici.
Dictionar al limbii romane contemporane, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1980.

Alte articole