Acasa » Tehnologii » Ce mare inginerie! › Determinarea duritatii metalelor prin cea mai simpla metoda

Determinarea duritatii metalelor prin cea mai simpla metoda

| |

Calitatea unui otel poate fi determinata in mod rapid, dar cu caracter, mai mult sau mai putin aproximativ, prin aprecierea formei si culorii fasciculului de scantei pe care il produce la polizor. Prin urmare, determinarea duritatii metalelor poate fi apreciata prin observarea scateii produse in urma polizarii metalului testat.

Gradul de aproximare este in functie de persoana care face aproximarea si experienta acumulata. Aceasta metoda simpla de apreciere a duritatii metalelor poate fi facuta de oricine daca urmareste indicatiile din acest articol (fig. 1 si descrierea acesteia). Pentru a ne obisnui si a intelege aceasta metoda este foarte important sa experimentam cu diferite metale.

Duritatea este proprietatea metalelor de a rezista, mai mult sau mai putin, la zgarierea sau patrunderea cu alte corpuri. Se cunoaste astfel ca otelul este un material mai dur decat aluminiul sau ca otelul calit este mai dur decat otelul necalit, deoarece otelul calit (cu concentratie de carbon mai mare) poate zgaria cu usurinta otelul necalit.

In general, duritatea metalelor creste odata cu procentul de carbon din compozitia acestora. Astfel ca dintre doua sau mai multe oteluri carbon obisnuite, cel mai dur va fi cel cu concentratie de carbon mai mare.

Duritatea materialelor se determina prin ami multe metode, dintre acestea cele mai utilizate in practica sunt metodele: Brinell, Vickers, Rockwell. Despre aceste metode am vorbit intr-un articol anterior intitulat Duritatea materialelor si masurarea acesteia, unde am si descris fiecare metoda in parte.

Determinarea duritatii metalelor prin polizare

Fig. 1 - Scantei produse la polizor

Caracteristicile scanteii produse in incercarea metalelor prin scanteriere sunt redate in continuare. Pentru aceasta am ales 8 tipuri de scantei ce le vom descrie pe fiecare in parte, urmarind figura nr. 1.

Tipul nr. 1:

Culoare: Galben deschis.
Calitatea otelului: Otel carbon obisnuit cu continut mic de carbon.
Caracteristicile scanteii: Fasciculul de scantei consta in linii putin ascutite in forma de tepi. Linia este lunga si continua, iar scanteia are forma unei picaturi foarte alungite.

Tipul nr. 2:

Culoare: Galben deschis.
Calitatea otelului: Otel carbon obisnuit cu continut mediu sau mare de carbon.
Caracteristicile scanteii: Caracteristici identice ca la tipul 1, insa in ceea ce priveste fasciculul, insa mai luminos. Scanteia propriu-zisa, mult mai bogata, in functie de continutul de carbon avand aspect de stea.

Tipul nr. 3:

Culoare: Galben deschis pana la alb incandescent.
Calitatea otelului: Otel mangan.
Caracteristicile scanteii: Aspect caracteristic manganului; ramificatii multiple ale scanteii in forma de stea.

Tipul nr. 4:

Culoare: Alb.
Calitatea otelului: Otel de scule nealiat (cca. 1% C).
Caracteristicile scanteii: Fascicul foarte bogat; numar mare de stelute fine; luinozitatea in raport invers cu continutul de carbon.

Tipul nr. 5:

Culoare: Rosie pana la rosu inchis.
Calitatea otelului: Otel cu Wolfram (otel aliat de scule).
Caracteristicile scanteii: Capetele scanteilor au ramificati terminate cu cate o mica gamalie; putine ramificatii.

Tipul nr. 6:

Culoare: Rosiatic; picaturile din capatul scanteii sunt galbui.
Calitatea otelului: Otel cu Crom si Wolfram sau cu continut mare de Wolfram sau de Molibden (otel special).
Caracteristicile scanteii: Formare de scantei redusa; fasciculul de linii terminat in forma de picaturi scurte cu ramificatii individuale.

Tipul nr. 7:

Culoare: Galbui-portocaliu.
Calitatea otelului: Otel inoxidabil (procent de crom si nichel ridicat).
Caracteristicile scanteii: Fasciculul are un volum redus; linii drepte si continue; scanteile extrem de rare.

Tipul nr. 8: