Acasa » Tehnologii » Scule si unelte › Ferastrau sau fierastrau, cum este corect?

Ferastrau sau fierastrau, cum este corect?

| |

"Ferastrau" sau "fierastrau"? O intrebare des intalnita atunci cand trebuie sa folosim aceste cuvinte care se refera la acelasi lucru - o unealta cu o lama metalica cu dinti folosita la taiat, de obicei lemn. Dar, hai sa consultam DEX-ul (Dictionarul explicativ) sa vedem ce ne spune acesta.

Intr-un dictionar explicativ de pe la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, intitulat Dictionar universal al limbii romane, cuvantul aparea de forma "ferestrau" si avea ca descriere:

ferestrau = n. 1. unealta cu o lama dintata de otel spre a taia si prepara lemne; 2. Pl. uzina pe marginea apelor de la munte, unde ferestraie taie lemnele de brad ca busteni.
(Dictionar universal al limbii romane, a opta editie, Revizuit si adaugit la Editia a VI-a, Saineanu L., Editura "Scrisul Romanesc", inceputul secolului al XX-lea).

Cuvantul vechi "ferestrau", cu timpul a capatat transformarea in "ferastrau", asa cum il gasim in in dictionarul explicativ din anul 2008:

ferastrau = s.n. unealta prevazuta cu o lama dintata, care functioneaza mecanic sau manual si se foloseste de obicei la taiatul lemnelor. - Sil. rastrau. Pl. ferastraie. Forma recomandata fierastrau s.n. fierastrau s.n. v. ferastrau.
(Dictionar explicativ al limbii romane de azi, Comsulea E., Serban V. si Teius S., Editura Litera, 2008).

Dupa cum observam la sfarsitul descrierii, cuvantul "ferastrau" are si o recomandare sub forma de "fierastrau". Prin urmare, ambele forme sunt corecte, insa se recomanda forma mai noua de "fierastrau".

Alte dictionare explicative ale limbii romane ne dau urmatoarele termene:

fierastrau = fierastraie, s. n. V. ferastrau (1).

(DEX '98 - Dictionarul explicativ al limbii romane, Academia Romana, Institutul de Lingvistica "Iorgu Iordan").

ferastrau, ferastraie = s. n. unealta prevazuta cu o lama sau o banda (cu dintii ascutiti), folosita pentru taiatul unor materiale (lemne, metale etc.).
(Dictionarul explicativ al limbii romane pentru elevi, Brais A., Editura Coresi, 2008).

ferastrau/ferastraie = unealta prevazuta cu o lama (cu dinti ascutiti), actionata manual si folosita la taiat (lemne); ~ cu rama - ferastrau cu lama montata intr-un cadru; ~ electric - ferastrau portativ masina-unealta avand un lant prevazut cu dinti taietori, actionata de un motor electric.
(Dictionar explicative si practice al limbii romane).

fierastrau/ferastrau = s. n., art. fierastraul/ferastraul; pl. fierastraie/ferastrae.
fierastraias/ferastraias = s. n., art. fierastraiasul/ferastraiasul; pl. fierastraiase/ferastraiase.

(DOOM/Dictionarul ortografic, ortoepic si morphologic al limbii romane, editia a II-a revizuita si adaugita, Editura Univers Enciclopedic Bucuresti, 2005).

fierastrau, fierastraie = s.n. 1. Unealta sau masina-unealta prevazuta cu o lama, o banda sau un disc de otel (cu dinti ascutiti), pusa in miscare manual sau pe cale mecanica si folosita pentru taiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcatuit dintr-o lama de metal care se freaca cu un arcus pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferastrau, ferestrau, herastrau s.n.] - Firiz + suf. -au (prin apropiere de fier).

(DEX/Dictionarul explicative al limbii romane - 2012, Simion E. si altii., Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti 2012).

In concluzie, atat "fierastrau" cat si "ferestrau" sunt doi termeni care semnifica acelasi lucru, o unealta manuala sau mecanica folosita in constructii pentru taierea materialelor (lemn, metal etc.). Dupa cum s-a vazut mai sus, este de preferat folosirea cuvantului fierastrau, insa nu este gresit daca folosim ferastrau.

Alte articole