Rezistentele mecanice variaza invers proportional cu raportul apa-ciment. Aceasta dependenta constituie una din legile fundamentale ale betonului. Aceasta lege este cunoscuta sub denumirea de legea raportului apa-ciment. Relatia de inversa proportionalitate dintre rezistente si raportul apa-ciment se explica prin compactitatea diferita, prin volumul variabil de pori din structura betonului, care este o consecinta a cantitatii de apa utilizata la preparare.
René Féret a fost primul cercetator care a stabilit o relatie de dependenta intre rezistenta la compresiune si raportul apa-ciment. Acesta a pornit de la ipoteza ca rezistenta Rb este proportionala cu patratul compactitatii α. Compactitatea fiind in functie de raportul apa-ciment (A/C), conform ecuatiei: Rb = Kα2, in care:
- K este coeficient experimental;
- α - compactitatea betonului (α = V/V'a, unde V este volumul fazei solide a betonului, iar V'a volumul aparent).
Astfel, inca din 1898, René Féret a stabilit principiile ce duc la optimizarea compozitiei betonului si astfel sunt obtinute betoane de inalta calitate.
Féret a demonstrat prin cercetarile sale ca rezistenta betonului scade odata cu cresterea volumului de apa de amestec. Cum spuneam mai inainte, daca cantitatea de apa de amestec este mai mare decat cea strict necesara pentru hidratarea cimentului, in urma evaporarii acesteia rezulta pori (goluri de aer). In urma porilor rezultati betonul va avea o anumita porozitate, ceea ce il face un beton slab. Prin urmare, cu cat cantitatea de apa de amestec este mai scazuta cu atat betonul rezultat este mai rezistent.
|