Muzeul Luvru este unul dintre cele mai importante, mai mari si mai fascinante muzee ale lumii. Acesta se gaseste situat in centrul capitalei Frantei, Paris, si ocupa o suprafata de nu mai putin de 210.000 m2. Cladirea este un monument istoric si adaposteste exponate de valoare inestimabila ce reprezinta evolutia culturala a lumii si certificatul de nastere al civilizatiei umane.
Cladirea ce adaposteste Muzeul Luvru, Musée du Louvre in limba franceza, este o fosta resedinta a regilor Frantei. Aici a locuit conducatorul celei de-A Treia Cruciade si anume Philippe Auguste, dar si regele Francisc I care a avut o influenta capitala in existenta cladirii de astazi in care se gaseste Muzeul Luvru. Regele francez Francisc I demoleaza aripa de vest a vechii cladiri medievale si incepe constructia unei cladiri in stil neoclasic. Tot Francisc I este si cel ce achizitioneaza tabloul Mona Lisa de la Leonardo da Vinci, in anul 1516.
Lucrarile la cladirea Palatului Luvru (Muzeul Luvru de astazi) au fost continuate de Henric al II-lea, care intre anii 1594-1608 construieste Grand Galerie a Luvrului, Ludovic al XIII-lea si Ludovic al XIV-lea.
In vremea domniei lui Ludovic al XIV-lea, cea mai lunga domnie din istoria Frantei intinsa pe 27 de ani, cladirea actualului Muzeu Luvru a cunoscut prima transformare intr-o cladire destinata obiectelor de arta odata cu mutarea resedintei regale la Palatul din Versailles. Tot in perioada domniei regelui Ludovic al XIV-lea este construita celebra coloana monumentala a arhitectului Claude Perrault.
Prima initiativa a conceptului de muzeu de arta ii revine marchizului de Marigny, acesta ocupa functia de director al Cladirilor Regale in vremea regelui francez Ludovic al XIV-lea. Marchizul de Marigny amenajeaza, in anul 1750, in salile palatului Luxembourg, o expozitie de tablouri. Tablourile regelui expuse in aceasta locatie puteau fi admirate de catre public de doua ori pe saptamana si reprezentau picturi si desene.
In anul 1755, succesorul lui Marigny, contele d'Angiviller, infinteaza, cu aprobarea regelui, o expozitie in Grande Galerie a Palatului Luvru. Astfel, acest colidor imens de 500 m lungime, urma sa devina primul segment al Palatului Luvru destinat expozitiei artistice deschisa publicului. Insa acest proiect ajunge sa se concretizeze mai tarziu, in timpul Revolutiei Franceze (1789-1799). Astfel in data de 27 septembrie 1792, regele este detronat, iar Adunarea Nationala ia decizia ca Palatul Luvru, fosta resedinta regala, sa se transforme in muzeu deschis publicului. Palatul Luvru isi schimba numele in Museum Francois. Intr-un final, ultimul rege al Frantei, Ludovic al XVI-lea, este condamnat la moarte prin decapitare, iar la 9 noiembrie 1793 este deschis pentru public Muzeul Luvru, pe atunci Muzeul Central de Arta.
In vremea aceea Muzeul Luvru detinea o colectie de tablouri expuse in Salonul Patrat (Salon Carree), iar mai tarziu este extins in Galeria Mare (Grande Galerie) unde sunt expuse sculpturi antice precum Venus din Milo si Victoria inaripata din Samotraki.
In vremea de inceput a Muzeului Luvru, publicul avea acces gratuit in zilele de sambata si duminica, in celelalte zile muzeul era folosit ca centru de pregatire a artistilor.
Sub conducerea lui Vivant Denon, in calitate de prim director al Luvrului, muzeul Luvru poarta denumirea de Musee Napoleon intre anii 1803 si 1815. In aceasta perioada Muzeul Luvru detinea o importanta colectie de opere renascentiste si din secolul al XVII-lea italian, precum si opere flamande si olandeze din acelasi secol. Toate acestea constituind prada de razboi, iar recuperatorii, trimisi din toata lumea, recupereaza peste 5000 de opere de arta, iar Muzeul Luvru sufera o puternica paguba in bogatia sa. Tot in aceasta perioada arhitectii francezi Charles Percier si Pierre Fontaine construiesc poarta monumentala de acces catre Palatul Tuileries dedicata gloriei armatei imperiale. Aceasta poarta fiind cunoscuta sub numele de I'Arc du Carrousel. Tot acesti arhitecti construiesc si aripa de nord a muzeului.
In urma golirii muzeului de exponate urmeaza o noua era in istoria Muzeului Luvru. Se iau masuri de achizitionare de opere de arta, astfel in anul 1824 Muzeul Luvru primeste o serie de sculpturi renascentiste si contemporane si opere egiptene colectionate de Jean-Fransois Champollion (1826). In anul 1847 Muzeul Luvru achizitioneaza colectia spaniola a lui Ludovic Filip si antichitati asiriene descoperite de Paul-Emile Botta.
Perioada de imbogatire a Muzeului Luvru cu noi opere de arta continua si in anul 1848, precum si in perioada 1852-1870 (Al Doilea Imperiu Francez). In aceste perioade Muzeul Luvru achizitioneaza obiecte antice grecesti si din orient, precum si obiecte de arta etrusca.
In anul 1863 Muzeul Luvru achizitioneaza 100 de tablouri din colectia Campana, opere ale artistilor italieni ai secolelor XIV si XV.
In anul 1869 Muzeul Luvru mosteneste colectia La Caze lcatuita din opere ale artistilor francezi ai secolului XVII si XVIII.
In anul 1895 se infinteaza „Reunion des Musees Nationaux” - o organizatie destinata sa finanteze achizitiile muzeului.
In anul 1897 ia nastere „Societe des Amis du Louvre” infintata de sustinatori privati ai muzeului. Aceasta societate, impreuna cu „Reunion des Musees Nationaux” detine un rol extrem de important in administrarea muzeului.
Reorganizarea generala a muzeului ia amploare in anul 1984, odata cu inceperea lucrarilor pentru Grand Louvre. Proiectul implica extinderea muzeului pe o suprafata de 60.000 m2 din totalul de 210.000 m2 ai muzeului. Tot in aceasta perioada a fost construita si piramida din sticla, proiectata de arhitectul Lech Ming Pei, situata in centrul Cour Napoleon.
|