Parcul Cismigiu

Parcul Cismigiu sau Gradina Cismigiu cum mai este cunoscut acesta este un parc din capitala ce masoara o suprafata de 14 hectare. Amplasamentul parcului este intre bv. Regina Elisabeta, bv. Schita Magureanu, str. Stirbei Voda, Piata Valter Maracineanu, intrarea Ion Brozoianu, str. dr. Marcovici si str. Ion Zalomit.

Numele de "Cismigiu" provine de la cel ce se ocupa cu cismelele orasului. Povestea incepe in 1779 cand, la ordinul domnitorului Alexandru Ispilati, in Bucuresti au fost construite doua cismele. Una dintre acestea era amplasata in Parcul Cismigiu, iar pentru intretinerea lor a fost numit Dumitru Suiulgi-basa sau "Marele Cismigiu", de unde si denumirea locului de Cismigiu.

In afara de cismeaua ce fusese construita aici nimic nu era atragator in acest loc pentru locuitorii orasului. Zona era vazuta ca un loc salbatic, cu o baltoaca nemarginita ce prezenta o vegetatie de plante acvatice ce ofereau un mediu propice pentru milioane de broaste, reptile si insecte. Tot aici, printre treistie, papura si salcii plangatoare, se gasea in acea perioada o cafenea unde se adunau mahalagii, pungasii, impatimiti ai jocurilor de noroc si talharii.

In 1830, generalul Pavel Dimitrievici Kiseleff, cere inginerului Rudolf Arthur Borroczyn sa asaneze balta si sa amenajeze o gradina publica.

In timpul domniei lui Ghiorghe Bibescu, intr anii 1842 - 1848, planul de a amenaja un parc public incepe sa prinda contur. Astfel terenul a fost cumparat de Primaria Capitalei in 1845. Inginerul Borroczyn nereusind sa termine sarcina primita, Gheorghe Bibescu apeleaza la un tanar arhitect peisagist din Viena, pe numele sau Karl Friedrich Wilhelm Meyer, recomandat domnitorului roman de baronul Hegal - directorul gradinilor imperiale vieneze.

Arhitectul vienez soseste in Romania, impreuna cu ajutorul sau Franz Harer, in 1843 pentru a amenaja parcul "Kiseleff", ca un omagiu adus generalului Kiseleff.

Lucrarile pentru amenajarea parcului Cismigiu incepusera inca din anul 1844, iar la 16 iulie 1845 domnitorul porunceste autoritatilor locale sa ia in stapanire tot locul ales pentru executarea gradinii publice. Doi ani mai tarziu, in 1847, un decret al domnitorului anunta urmatoarele: "oricine se va dovedi, pe viitor, impotriva urmator si pricinuitor de cea mai mica smintire sau stricaciune va cadea in strasnica invinovatire si osanda potrivita cu fapta ce va savarsi".

In 1848 domnitorul Gheorghe Bibescu abdica, iar lucrarile la parcul Cismigiu sunt continuate si finalizate in timpul domniei fratelui sau Barbu Stirbey.

Intre anii 1850 - 1852 lucrarile la parcul Cismigiu ajung la capacitatea maxima. Este amenajat un nou lac legat de raul Dambovita, sunt trasate aleile, se planteaza arbori si arbusti in numar de aproximativ 3.000, plante ornamentale aduse din Brasov si Viena si se construiesc 100 de banci. Parcul este inaugurat in anul 1854, la doi ani de la disparitia autorului sau Karl Friedrich Wilhelm Meyer.

Parcul Cismigiu a fost foarte admirat de figurile insemnate ale vremii, trezind astfel admiratia oamenilor locului care se relaxau prin plimbare pe aleile parcului.

Pentru o infrumusetare si mai accentuata, la inceputul secolului al XX-lea, primaria apeleaza la arhitectul peisagist german Fr. Rebhun, autor al amenajarii Parcului Cotroceni. Acesta imbina elementele stilului francez reprezentat prin aleea de parada si peluza cu flori cu cele ale arhitecturii peisagistice reprezentate prin stanci artificiale, lacuri, poduri, o insula. Pe malul lacului s-a construit un restaurant in stil romanesc, denumit Monte Carlo, executat de arhitectul Stefan Balosin. Restaurantul a ars in perioada interbelica si a fost inlocuit. In aceeasi perioada parcul Cismigiu a fost marit cu aproximativ 15.000 m² prin transferul unei parti din parcul palatului Elenei Kretzulescu. Cu acest prilej parcul este imbogatit cu elemente noi: izvorul Eminescu, bazine, podete etc.

Tot in Cismigiu se gasesc busturile marilor personalitati ale Romaniel: Eminescu, Creanga, Caragiale, Cosbuc, Alecsandri etc.