|
In 1956 guvernul roman si cel iugoslav au luat hotararea sa exploateze potentialul hidroenergetic al fluviului ce separa cele doua tari in zona "Portile de Fier". Fluviul Dunarea, caci despre el este vorba, prezenta o sursa extrem de importanta in obtinerea de energie elecrica, insa datorita conflictului intre maresalul iugoslav Iosif Broz Tito si Moscova pana in 1956 nici nu se putea vorbi despre constructia unei hidrocentrale intre Romania si Iugoslavia.
Intre anii 1956 si 1960 institutiile de proiectare hidroenergetica a celor doua tari (Institutul de Studii si Proiectari Hidroenergetice din Romania si ENERGOPROIECT din Iugoslavia) au eleborat un proiect care prevedea un baraj in zona localitatilor Gura Vaii (Romania) si Sip (Iugoslavia). Proiectul a fost aprobat de cele doua guverne si semnat de sefii statelor implicate la 30 noiembrie 1963.
Deschiderea oficiala a lucrarilor de baza a avut loc la data de 7 septembrie 1964, in prezenta celor doi sefi de stat. Inginerul Nicolae Gheorghiu a fost coordonatorul santierului de la Portile de Fier, fiind ministrul adjunct, raspunzator de departamentul energiei electrice.
Militarii romani si-au luat angajamentul pentru a monta un pod din pontoane plutitoare intre cele doua maluri pentru a asigura calea de acces intre cele doua state. Pontoanele au fost montate foarte repede, astfel ca in numai doua zile podul a fost gata de dat in folosinta.
Barajul ce urma a fi ridicat facea posibila aparitia unui lac de acumulare care afecta o zona foarte intinsa a teritoriului romanesc si anume circa 3.560 de hectare. Pentru aceasta Academia Romana a facut un studiu complex al zonei afectate de lacul de acumulare ce determina schimbarea aspectului geografic la Clisurii Dunarii, modificarea florei si faunei, precum si disparitia unor localitati si monumente istorice. Academicienii romani au constituit la 12 decembrie 1964 "Grupul de cercetari complexe Portile de Fier" cu misiunea de a lua masurile necesare pentru salvarea obiectelor istorice de orice tip existente in zona cu pricina, precum si investigarea modului de viata al populatiei ce urma a fi stramutata. Au fost stramutate 7 localitati de pe teritoriul Iugoslaviei si 10 localitati de pe teritoriul Romaniei.
Pentru asigurarea de energie electica pe timpul lucrarilor de constructie s-a realizat o statie de transformare la baza unui deal langa drumul principal. Tot din ansamblul de inceput al santierului, un rol deosebit de important il avea parcul cu tehnica auto. Acesta era condus de inginerul Mihai Stancu si avea in dotare autocamioane marca "Steagul Rosu", iar mai tarziu aparand in dotare autocamioanele "Carpati" si autobasculantele "Bucegi" (5 t) mai moderne.
Betonul era transportat cu autobasculante marca Tatra din Cehoslovacia cu o capacitate de 12 t, iar capacitatea de beton transportata cu o astfel de masina era de 3 m3 de beton. Blocurile de piatra ce cantareau pana la 25 t erau transportate cu autobasculante marca "Belaz", de provenienta sovietica, cu o capacitate de 27 t. Tot la capitolul auto, pentru incarcarea pietrelor in autobasculante, se foloseau excavatoarele E 2503, de provenienta sovietica, actionate electric.
Pentru ca lucrarea de constructie se afla in apa era necesar indepartarea apei prin diguire. Diguirea trebuia executata dinspre uscat spre apa, astfel s-a ajuns la concluzia ca pe fiecare mal sa se creeze cate o platforma de uscat de forma trapezoidala, cu baza trapezului la mal, iar latura mica in albia fluviului. Indiguirea pentru obtinerea platformelor era facuta din balast, pamant si piatra sparta. Platforma de pe malul iugoslav cadea cu latura mica a trapezului pe o insula deja existenta in Dunare, insa platforma de pe malul romanesc avea latura mica a trapezului chiar in zona navigabila a fluviului, unde adancimea apei masura peste 12 metri, iar debitul apei avea o valoare ce putea ajunge la peste 15.000 m/s, aceasta din urma devenind o problema importanta in ducerea planului la bun sfarsit.
Dupa ce problema a fost analizata indelung de specialistii romani s-a ajuns la solutia de indiguire cu ajutorul batardoului [ 1 ] celular. Celulele de batardou circulare, din plansee plane metalice umplute cu beton sau piatra sparta, aliniate in front de retentie ofereau stabilitate si rezistenta. Insa pentru realizarea acestor batardouri in conditii de siguranta, nu erau intocmite nici una din conditiile tehnologice. Constructorii intampinand din nou o problema ce le dadea de furca, insa solutia nu intarzie sa apara. Pentru realizarea celulelor de batardou s-a venit cu ideea de a folosi platformele plutitoare folosite pentru forajele petroliere pe mare. Aceasta solutie s-a dovedit corecta.
Proiectarea si realizarea celulelor de batardou i-a revenit unei firme franceze - Hersant.
Prima platforma ridicatoare-plutitoare a fost realizata la Galati, la santierul naval din portul Galati si transportata pe Dunare pana la Portile de Fier 1. Dupa aducerea platformei au inceput lucrarile la batardou. Se lucra zi si noapte, iarna si vara, atmosfera era tot timpul incordata, constructorii erau echipati cu centuri de siguranta si de salvare. Orice activitate pe santier punea in miscare o macara sau pornea un transport pe apa. Aceste conditii facea ca lucrarile sa avanseze foarte incet, in timp ce vecinii iugoslavi aproape ca terminasera lucrarile la platforma de uscat necesara lucrarilor la baraj.
In noaptea de 19 spre 20 aprilie 1966, la ora 1, a fost inchisa bresa de apa dintre celula de batardou numarul 5 si digul amonte construit din piatra si moloz ce se intindea spre mal. Aceasta a fost prima inchidere a fluviului in faza I A (faza in care echipele romana si iugoslava lucrau independent).
Incinta batardoului creat era plina cu apa, iar aceasta a fost evacuata cu draga Tarcau si cu trei statii de pompare, acestea au evacuat 1,4 milioane m3 de apa.
In sfarsit platforma de uscat de pe fundul Dunarii, necesara constructiei barajului, exista si lucrarile pot incepe. Diferentele de nivel intre bieful [ 2 ] amonte si aval, de 34 m la ape mici si 20 m la ape mari au obligat constructorii barajului sa recurga la ecluzarea in doua trepte pentru a asigura traficul fluvial. Ecluzele [ 3 ] ce urmau sa ia nastere erau prevazute cu porti metalice de inchidere. Lungimea sasurilor [ 4 ] de 310 m si latimea de 34 m reprezentau recorduri mondiale.
Betonarea ecluzelor s-a facut cu ajutorul macaralelor ZB 120 de origine cehoslovaca cu sarcina de 10 t, montate pe sine de-a lungul santierului. Au fost folosite si macaralele MT 100 de provenienta romaneasca cu sarcina maxima de 5 t, folosite in special pentru montarea fierului beton. Pe data de 23 iulie 1966 a inceput prima betonare la ecluzele amonte.
Lucrarile la hidrocentrala erau impartite in doua loturi, un lot era responsabil de excavatii si betoane, iar cel de-al doilea de cofraje si armaturi. Lotul centrala 1 era compus din 600 muncitori si 30 de cadre tehnice (ingineri si maistri).
Partile romana si iugoslava au lucrat independent in prima faza (I A), faza a doua (II A) este faza in care apele Dunarii trebuiau deviate si aceasta implica cooperarea intre echipele de constructori ale celor doua tari. In septembrie 1969 urma a se inchide cursul natural al apelor fluviului, iar navigatia sa se faca pe una din ecluze. Astfel ecluza de pe malul romanesc a fost data in folosinta in vara anului 1969, iar din 1970 doua turbine de pe fiecare mal produceau energie electrica si restul de patru turbine au intrat pe rand in functiune. Turbinele hidrocentralei sunt de tip Kaplan cu o putere instalata de 178 MW fiecare.
Recorduri si premiere la nivel mondial dupa terminarea constructiei
- tehnologia de executie a podului fix;
- tehnologia de executie a batardoului celular;
- excavatiile in stanca sub apa prin explozie, unde 300.000 m3 de stanca si aluviuni au fost excavate;
- lucrarile din etapa de deviere a cursului fluviului, cand viteza apei atingea 16 - 17 m/s;
- toate dimensiunile ecluzei reprezinta recorduri mondiale;
- cele mai mari hidroturbine de tip KAPLAN, cu 178 MW fiecare, numai o singura pala cantareste peste 22 tone;
- portul din aval (585 m x 100 m) - cea mai mare constructie de acest fel;
- au fost utilizate cele mai mari generatoare tip "umbrela" realizate pana acum;
- prima platforma autoridicatoare conceputa si realizata de catre specialisti pentru foraj si excavatii sub apa;
- un convoi de 9 nave pot trece prin ecluza in cel mult 60 de minute;
- intregul echipament hidromecanic de o mare complexitate a fost realizat in tara la U.C.M. Resita, U.C.M.M.A. Bocsa, Uzina de pompe Bucuresti, Combinatul de cauciuc Jilava etc.
Realizari mondiale ale turbinelor Kaplan intre anii 1960 - 1970
|
Centrala
|
Tara
|
Putere unitara a turbinei (MV)
|
Caderea de calcul (M)
|
Turatii (rot./min.)
|
| Portile de Fier 1 |
Romania |
178,00 |
27,16 |
71,50 |
| John Day |
S.U.A. |
156,00 |
28,70 |
- |
| Kuibisev |
U.R.S.S. |
125,00 |
27,00 |
68,20 |
| Voigograd |
U.R.S.S. |
125,00 |
27,00 |
68,20 |
| Otori |
Japonia |
100.00 |
51,00 |
125,00 |
| Dales |
S.U.A. |
90.00 |
24,74 |
85,70 |
| Irkutk |
U.R.S.S. |
90,00 |
26,00 |
83,30 |
| Priest Rapids |
S.U.A. |
83,00 |
23,80 |
85,70 |
Caracteristici tehnice si economice ale sistemului Portile de Fier 1
Date generale
| Amplasamentul barajului | km.D.942+950 |
| Nivelul maxim de retentie la baraj | |
| 69,50 |
| 68,00 |
| Nivelul minim de retentie la baraj | 63,00 |
| Nivelul maxim al apei la gura Nerei km D.1.075 | |
| 69,50 |
| 68,00 |
| Nivelul maxim al apei in aval de centrala | 45,50 |
| Nivelul minim al apei in aval de centrala | 34,50* |
| Nivelul apei aval de centrala la debitul instalat 8.700 m3/s | 40,30* |
| Nivelul apei aval de centrala la debitul de servitute de 2000 m3/s | 35,57* |
| Caderea maxima | 34,50 m* |
| Caderea minima | 21,90 m |
| Cadere nominala | 27,17 m |
* Inainte de realizarea Sistemului Portile de Fier 2 de la km D.862+800
Date energetice
| Debit instalat | 8.700 m3/s |
| Putere instalata | 2.050 MW |
| Productia de energie electrica | |
- in an mediu pentru regim de lucru 68/63
| 10.500 GWh |
- in an mediu pentru regim de lucru 69,5/63
| 11.500 GWh |
- in an secetos pentru regim de lucru 68/63
| 8.950 GWh |
- in an ploios pentru regim de lucru 68/63
| 11.500 GWh |
| Repartitia energiei dupa calitate | |
| 40% |
| 60% |
| Repartitia energiei in cursul anului mediu | |
| 40% |
| 53% |
Date tehnice
| Cota coronamentului constructiilor | 72,50 |
| Lungimea totala a frontului de retentie | 1.278 m |
| Realizata prin: | |
| 441 m |
| 214 m |
| 214 m |
| 53 m |
| 53 m |
- barajul de pamant mal stang
| 117 m |
- barajul de pamant mal drept
| 186 m |
Barajul deversor
| Numar de campuri | 14 |
| numar de pile | 13 |
| deschiderea unui camp | 25,00 m |
| grosimea pilelor | 7,00 m |
| cota crestei deversoare | 55,20 m |
| cota maxima a pilei | 75,60 m |
| inaltimea maxima deasupra fundatiei | 60,60 m |
Centralele electrice
| Numar de centrale | 2 |
| Numar de agregate in fiecare centrala | 6 |
| Puterea fiecarui agregat | 178 MW |
| Numar de blocuri al fiecarei centrale | 4 |
| Latimea cladirii centralei in lungul albiei | 77,85 m |
| Cota axului turbinei | 31,00 m |
| Cota salii masinilor | 48,20 m |
| Cota maxima a centralei la acoperis | 75,50 m |
| inaltimea maxima deasupra fundatiei | 74,70 m |
Ecluzele
| Numar de ecluze | 2 |
| Tipul ecluzelor | in doua trepte |
| Dimensiunile utile ale unui sas | |
| 310 m |
| 34 m |
| 4,50 - 5,00 m |
| 10,00 - 13,00 m |
- lungimea constructiva totala a unei ecluze
| 780 m |
| Dimensiunile porturilor de asteptare | 117 m |
| 585 m |
| 100 m |
| peste 53 mil. t/an |
Date economice
| Valoarea lucrarilor in mil. $ americani la preturile anului 1962 | 72,50 |
| 258,0 |
| 9,0 |
- lacul de acumulare (despagubiri, stramutari si lucrari)
| 120,0 |
| 8,0 |
| Repartitia investitiilor dupa folosinte (in mil. $ americani) | 53 m |
| 300,0 |
| 95,0 |
Vedeti si: Portile de Fier I (documentar video)
|
18 Iunie 2016, 23:42 |
Florin Badea |
Completand in campurile de mai jos va dati acordul cu privire la 
(+40) 729 503 369 
