Priza si intarirea ipsosului

Ipsosul este un material folosit in constructii obtinut in urma deshidratarii sau disocierii termice a pietrei de ghips. Mai multe despre ipsos aici.

Priza si intarirea ipsosului sunt o consecinta a rehidratarii in solutie a semihidratului si a separarii cristalelor de bihidrat, urmate de cresterea continua a acestor cristale o data cu evaporarea apei. Procesul de priza si intarire a ipsosului se imparte in trei perioade.

Prima perioada incepe din momentul amestecarii ipsosului cu apa, fiind caracterizata prin desfasurarea simultana a doua procese. Apa reactioneaza cu o parte din sulfatul de calciu semihidratat in stare solida, mai ales cand structura cristalului este buretoasa si il transforma in sulfat de calciu bihidrat dupa schema:

Restul de semihidrat se dizolva in apa, dand solutii saturate (10 g/l). Concomitent se produce si hidratarea semihidratului in bihidrat a carei solubilitate este numai de 2g/l.Din cauza solubilitatii de cinci ori mai mici a bihidratului fata de semihidrat se formeaza o solutie suprasaturata. din aceasta solutie incepe sa se depuna cristale de sulfat de calciu bihidratat.

A doua perioada incepe prin cristalizarea progresiva a bihidratului si formarea unor cantitati mereu crescande de cristale ce se separa sub forma de ace prismatice. Simultan se produce si cresterea cristalelor de bihidrat, care contribuie la marirea frecarii interioare. Ca urmare, pasta isi pierde treptat plasticitatea, devenind rigida. Perioada de timp in care pasta isi pierde total plasticitatea se numeste timpul de priza. Priza se exprima in unitati de timp si se caracterizeaza printr-un inceput si sfarsit de priza determinata cu ajutorul unui aparat special.

A treia perioada este caracterizata de pierdererea treptata a excesului de apa si prin cresterea in continuare a cristalelor de bihidrat. Pasta de ipsos in aceasta perioada este formata dintr-o impaslire de cristale aciculare in care coexista o solutie concentrata de sulfat de calciu bihidrat care impiedica partial sudarea cristalelor intre ele.

Prin evaporarea excesiva de apa folosita la amestecare, dizolvatul cristalizeaza, fapt ce contribuie la sudarea cristalelor intre ele si marirea suprafetelor de contact. atunci cand toata cantitatea de apa a fost eliminata din produs, ceea ce coincide cu depunerea integrala a bihidratului existent in solutie, procesul de intarire este practic terminat si rezistentele mecanice ating valori maxime.

Proprietatile ipsosului intarit

Ipsosul intarit se caracterizeaza prin solubilitatea in apa si prin tendinta de degradare in mediu umed. La intarire ipsosul isi mareste volumul cu aproximativ 1%, iar prin evaporarea apei excedente devine poros. Marirea volumului la intarire constituie un avantaj deoarece se pot umple toate detaliile formei in care se toarna. Ulterior volumul ramane constant, fapt deosebit de apreciat pentru utilizarea la tencuieli.

Porozitatea mare a produselor de ipsos le confera avantaje de izolare termica si fonica bune. Dintre dezavantaje cel mai important este usurinta de absorbire a apei din mediul inconjurator.