Scoala Comunala Mavrogheni

Cum mergem pe soseaua Kiseleff, dinspre Piata Victoriei spre Arcul de Triumf, pe partea stanga trecem pe langa Muzeul Antipa, urmeaza Muzeul Taranului Roman - adapostit intr-o cladire in stil neoromanesc deosebit de frumoasa si impunatoare. Dupa aceasta urmeaza o cladire care isi ascunde liniile arhitecturale neoromanesti in spatele copacilor de pe marginea soselei. Aceasta este fosta Scoala Comunala Mavrogheni sau cum se numeste aceasta astazi Scoala Generala nr. 11 "Ion Heliade", purtand numele marelui om de cultura roman.

Scoala Comunala Mavrogheni este una din bijuteriile arhitecturii romanesti construita in anul 1896, o perioada cand stilul arhitectural neoromanesc se afla la inceput. Arhitectul care a facut posibila existenta sa a fost italianul Giulio Magni. Acesta lucra in vremea aceea ca arhitect in cadrul Primariei si Ministerul Cultelor si Instruirii Publice. Giulio Magni construia cladiri pentru institutiile statului, precum si numeroase constructii pentru oameni de seama ale acelei vremi. Multe dintre constructiile importante executate dupa planurile arhitectului italian le putem admira si astazi, precum Academia Tehnica Militara, Hala Traian, Casa Heliade Radu, Vama Marfurilor, Casa Gheorghe Popovici si altele. Multe dintre constructiile acestuia au fost demolate, precum Scoala de Ingineri, Scoala Catolica, Casa Sternberg, Casa Doctor Andronescu etc.

Giulio Magni se afla sub o puternica influenta a marelui arhitect roman Ion Mincu, astfel cunoaste mai bine arhitectura romaneasca si adopta unele elemente in stilul sau. Prin aceasta atractie fata de stilul romanesc arhitectural ajunge sa promoveze stilul neoromanesc initiat de arhitectul roman Ion Mincu in cea mai importanta perioada a istoriei arhitecturii romanesti. Astfel Scoala Comunala Mavrogheni construita in acea perioada este unul din elementele arhitecturale care au participat la dezvoltarea arhitecturii in stil neoromanesc. Cladirea este inspirata din Bufetul de la Sosea, o constructie din apropiere, opera a arhitectului Ion Mincu ridicata in 1892.

Denumirea scolii de "Mavrogheni" vine de la domnitorul fanariot al Tarii Romanesti - Nicolae Petru Mavrogheni (1786 - 1790). Acesta a dezvoltat in aceasta zona un complex de constructii pe o suprafata destul de mare. In aceasta zona Mavrogheni a construit un conac, un rezervor de apa ce alimenta un sistem de trei cismele, o biserica ridicata in semn de multumire lui Dumnezeu in urma vindecarii ficei lui de o boala grava. Tot in aceasta zona mai existau 3 mori de vant, un obor unde oamenii veneau sa vanda diferite produse, o gradina din care, peste ani, s-a dezvoltat parcul Kiseleff.

Aceasta zona dezvoltata de Nicolae Mavrogheni devine foarte populara la vremea aceea, aceasta fiind cunoscuta ca si mahalaua Cismeaua Mavrogheni, iar peste un secol devine una din suburbiile Bucurestiului denumita suburbia Cismeaua Mavrogheni, dupa cum este mentionata in Monitorul Comunal al Primariei Bucuresti la 4 iulie 1881.

In incinta bisericii Mavrogheni a fost dezvoltata si o tipografie unde s-a tiparit primul ziar in limba romana si anume "Curierul romanesc", acesta gazeta a fost tiparita de marele carturar roman Ion Heliade Radulescu al carui mormant se gaseste in apropierea scolii de astazi care ii poarta numele. Mormantul se afla in curtea bisericii Mavrogheni unde este ridicat si un monument in cinstea acestuia.

Scoala Comunala Mavrogheni sau Scoala Generala nr. 11 "Ion Heliade" asa cum o stim astazi se afla intr-o zona cu traditie in invatamantul romanesc, unde acum peste un secol si jumatate se puneau bazele unei scoli de meseri in urma hotararii luate de domnitorul Tarii Romanesti, Barbu Stirbei. Acesta cere Eforiei Scoalelor - o institutie organizata de boierii invatati pentru a coordona invatamantul in Tara Romaneasca, sa organizeze proiectul unei scoli de arte si meserii. Aceasta institutie a statului pune bazele, in 1852, unei scoli de ucenici cu durata de 5 ani.

In aceasta scoala elevii invatau mestesugul prelucrarii lemnului si fierului. Dar pentru ca scoala nu detinea un sediu propriu, iar practica se facea in atelierele personale ale mesterilor, sistemul nu dadea randament. Astfel autoritatea Eforia Scoalelor hotaraste construirea unui sediu al scolii propriu cu atelierele necesare invatarii artei modelarii fierului si al lemnului. Prin urmare la Cismeaua Mavrogheni se construieste localul propriu de care scoala avea nevoie. Aceasta scoala, pe care o putem numi stramosul scolii moderne, se dezvolta capatand mai multe profile si un numar din ce in ce mai mare de elevi. Si nici performantele nu intarzie sa apara, astfel in vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, ucenicii acestei scoli au dezvoltat un sistem de incalzire ce inlocuia sobele de teracota folosite la incalzirea incaperilor. Acest sistem era alcatuit dintr-un tub ceramic ce transporta caldura de la vatra bucatariei catre incaperile unde era necesara incalzirea. Sistemul fiind folosit pentru prima data de inginerii Imperiului Roman.

Cel de-al doilea proiect de succes realizat in aceasta scoala a fost inlocuirea lumanarilor care erau folosite la iluminatul incaperilor in sediul scolii cu lampi cu gaz sau cu ulei de rapita.

Cu timpul, scoala de la Cismeaua Mavrogheni devine foarte cunoscuta, iar numarul elevilor creste. Astfel de la 59 de elevi in anul 1854 la 80 de elevi in anul 1857. Totodata, datorita numarului mare de ucenici dornici sa invete o meserie, a inceput sa diversifice si profilele de specializare.

Odata cu dezvoltarea sistemului de invatamant in scoala Mavrogheni nici reusitele tehnice nu intarzie sa apara, astfel in anul 1862 unul din elevi primeste medalia de aur la Paris pentru "masina de batut graul".

In 1871 scoala isi intrepupe activitatea din motive bugetare afectand serios industria romaneasca. Tot necesarul de meseriasi in industrie era suportat de Scoala de Arte si Meserii din Iasi - infintata in anul 1841, insa aceasta nu putea face fata cererii.

Criza de personal calificat in industrie devine o problema din ce in ce mai serioasa pentru o tara in curs de dezvoltare economica, asa cum se prezentau Principatele Romane la vremea aceea. Ca rezolvare la aceasta problema nationala, Ministerul Cultelor readuce la viata, in anul 1871, vechea scoala de la Cismeaua Mavrogheni denumita Scoala de Arte si Meserii din Bucuresti care devine mai tarziu cunoscuta ca Monetaria Statului.

In Scoala de Arte si Meserii din Bucuresti au invatat o serie de personalitati marcante in societatea romaneasca, printre care sculptorul Ioan Georgescu care a absolvit Scoala de Arte si Meserii ca tamplar, precum si viitorul maresal si prim-ministru al Romaniei Alexandru Averescu. Acesta termina scoala cu diploma de dulgher. Lucrarea de diploma a acestuia fiind o macheta a podului lui Traian peste Dunare, aceasta gasindu-se la arhiva scolii o buna perioada de timp.

In anul 1877 Scoala de Arte si Meserii a fost mutata la Scoala de Agricultura de la Herastrau, in sectiunea mecanica. Aici aceasta a functionat pana in anul 1882 cand a fost mutata undeva in zona Filaret.

In anul 1885 scoala este mutata din nou, iar datorita acestor mutari dese se constata o scadere a calitatii invatamantului, astfel se hotaraste construirea unui sediu stabil pe strada Polizu la nr. 11. Cladirea scolii fiind construita dupa planurile arhitectului Nicolae Cerkez.

In anul 1901, Spiru Haret promoveaza o lege prin care Scoala de Arte si Meserii din Bucuresti, precum si cea din Iasi, devin scoli superioare de arte si meserii. Astfel invatamantul tehnic romanesc capata un nivel superior de performanta.

In anul 1896, in apropierea vechii scoli, in curtea Manastirii Mavrogheni, arhitectul Giulio Magni construieste Scoala Comunala Mavrogheni. Astfel Scoala Comunala a lui Magni pastreaza si astazi ceva din spiritul scolii romanesti cand aceasta se afla in perioada incipienta a dezvoltarii sale.

Cladirea se afla pe lista monumentelor istorice din Romania. Aceasta a fost pastrata foarte bine, astfel putem admira si astazi design-ul impresionant ce scoate in evidenta ornamentele din ceramica smaltuita deasupra ferestrelor sau pe friza unde sunt inscriptionate numele unor mari carturari romani precum Vasile Alecsandri, Ion Heliade Radulescu, Nicolae Balcescu sau Gheorghe Sincai.

( + mareste imaginea )

Elementele din ceramica smaltuita colorata, frizele de deasupra ferestrelor, precum si friza in arc de deasupra usii de la intrare reprezinta elemente culese de Ion Mincu din arhitectura traditionala romaneasca din secolul al XV-lea. Elemente pe care Giulio Magni a reusit sa le puna perfect in valoare pe fatada Scolii Comunale Mavrogheni.