Acasa » Tehnologii » Materiale de constructii › Structura macroscopica a lemnului

Structura macroscopica a lemnului

| |

Structura macroscopica a lemnului poate fi cercetata in diferite sectiuni: transversala, longitudinala si tangentiala - ale trunchiului arborelui. Cel mai bine este scoasa in evidenta structura macroscopica a lemnului in sectiunea transversala din figura 1. Pornind de la periferia trunchiului spre centru, se disting urmatoarele zone: coaja cu cele doua straturi ale sale (R, L), cabmiul (C), alburnul (A), duramenul (D), maduva (M), canalul medular (CM).

Fig. 1 - Structura macroscopica a lemnului

Coaja

Coaja, care este formata din doua straturi: stratul exterior (R), format din tesuturi moarte si dure, numite ritidom, care are rol de a proteja trunchiul de actiunea agresiva a agentilor externi si un strat interior (L) numit liber, care este format din vase liberiene, prin care circula seva descendenta.

Cambiul

Cambiul (C) este stratul format din celule vii ce se gasesc sub scoarta. Acest strat are rolul de a forma celulele in perioada vegetativa a fiecarui an si de a forma tesuturile liberului.

Structurile urmatoare alcatuiesc masa lemnoasa propriu-zisa, formata din inele anuale concentrice. Prin inel anual se intelege cantitatea de masa lemnoasa formata in perioada unui an de vegetatie. Masa lemnoasa este alcatuita din urmatoarele straturi: alburnul (A), duramenul (D) si maduva (M).

Alburnul

Alburnul (A), este zona exterioara a lemnului propriu-zis, formata din tesuturi lemnoase, al caror proces de duramenificare nu s-a terminat. Prin alburn circula seva ascendenta.

Duramenul

Duramenul (D), este zona centrala formata din celule duramenificate. Masa lemnoasa corespunzatoare acestei zone are rezistentele mecanice cele mai mari, datorita compactitatii sale mai ridicate.

Maduva

Maduva (M), este formata dintr-un strat de tesuturi rarefiate, lipsite de rezistenta. Aceasta zona se termina cu canalul medular si este cu atat mai mica cu cat arborele este mai batran.

Fiecare din zonele masei lemnoase propriu-zise este formata din mai multe inele anuale, a caror grosime variaza de la o specie la alta si in functie de varsta arborelui.

Cantitatea de masa lemnoasa depusa in perioada unui an d vegetatie - inelul anual - nu are aceeasi structura pe intreaga grosime a sa. La interior masa lemnoasa are o structura mai poroasa, fiind formata din celule mai mari, iar la exterior o structura mai compacta, find formata din celule mai mici si de culoare mai inchisa. Partea interioara a inelului anual reprezinta lemnul de primavara, format dupa perioada de repaus vegetativ, o data cu venirea caldurii si umezelii. Celulele formate in aceasta perioada sunt mari, din cauza cresterii lor accelerate si lemnul este mai poros.

Partea exterioara a inelului anual reprezinta lemnul tarziu sau lemnul de toamna, ale carui tesuturi s-au dezvoltat lent, de la venirea timpului racoros si pana la perioada de repaus vegetativ. Datorita acestui fapt, celulele sunt mai inguste, tesuturile mai compacte si mai inchise la culoare. Datorita diferentei de culoare si structura, intre lemnul de primavara si cel de toamna, inelele anuale se pot distinge usor, unul de altul si se pot numara.

Numarul inelelor anuale indica varsta arborelui. Grosimea inelelor anuale, precum si raportul dintre cantitatea de lemn de primavara si lemn de toamna, variaza de la o esenta la alta si in functie de clima anului. Astfel, in anii caldurosi inelele anuale sunt mai groase, iar in anii racorosi mai inguste. Raportul dintre grosimea lemnului de primavara si a celui de toamna variaza in functie de esenta si de grosimea inelului anual. La rasinoase, de exemplu, grosimea lemnului de toamna ramane constanta, in functie de clima, variind grosimea lemnului timpuriu. Rezulta ca in anii caldurosi, cand inelele anuale sunt mai groase, predomina lemnul moale de primavara, iar in anii racorosi inelele fiind mai inguste, predomina lemnul de toamna.

La esentele de foioase situatia este inversa. Lemnul de primavara isi mentine grosimea constanta, astfel incat in anii caldurosi predomina lemnul tare de toamna (inelul creste in grosime, cantitatea de lemn de primavara ramanand aceeasi), iar in anii racorosi predomina lemnul de primavara. Din aceasta se desprinde ca din punctul de vedere al rezistentelor lemnului (rezistenta la compresiune a lemnului, rezistenta la intindere a lemnului) este mai bun lemnul de foioase cu inelele anuale groase si lemnul de rasinoase cu inlele anuale inguste.

Alte articole