Tehnologia de executie a tencuielilor

Prezentarea alcatuirii tipurilor de tencuieli

Tencuielile se folosesc la acoperirea suprafetelor brute ale peretilor si tavanelor pentru protectia impotriva loviturilor mecanice, ca hidroizolatoare, ignifuge sau pentru izolarea fonica; imbunatatirea aspectului suprafetelor suport; crearea de suprafete plane necesare asigurarii unor conditii igienice corespunzatoare.

Tipuri de tencuieli

Tencuielile pot fi caracterizate in mai multe feluri. Dupa pozitia lor avem tencuieli interioare si tencuieli exterioare, dupa natura suprafetelor pe care se aplica (suprafata suport) sunt tencuieli pe suprafata de caramida, pe suprafata de beton, pe suprafata de beton-armat, pe suprafata de piatra, pe suprafata de rapit. Dupa modul de executie pot fi umede (constand din aplicarea manuala sau mecanica a materialului in stare plastifiata direct pe suprafata de tencuit si care dupa intarire formeaza o crusta compacta si tare) sau uscata (executate prin aplicarea unor placi sau panouri subtiri prefabricate pe suprafata bruta). Dupa liantul intrebuintat la prepararea mortarului avem tencuieli care nu rezista la apa si umiditate, tencuieli executate cu liant de var, ipsos, argila, tencuieli rezistente la umiditate (cu lianti de ciment, var hidraulic). Dupa modul de prelucrare a fetei vazute (de finisare) avem tencuieli obisnuite (la care suprafata tencuielii este numai netezita (driscuita) urmand a fi zugravita si vopsita) si tencuieli decorative, la care suprafata tencuielii se executa din materiale si cu metode specifice de finisare.

Dintre tencuielile obisnuite cele mai folosite sunt:

1. Tencuieli brute - executate intr-un strat cu fata vazuta netezita din gros, folosite in pivnite, depozite, poduri;
2. Tencuieli driscuite - care au fata vazuta executata din mortar cu nisip cernut, netezita cu drisca si care se foloseste la tavane, pereti interiori si fatade simple;
3. Tencuieli driscuite fin - executate din mortar preparat cu nisip fin cernut, avand fata vazuta netezita ingrijit cu drisca, pentru lucrari interioare la incaperi importante;
4. Tencuieli sclivisite - executate din mortar de ciment in doua straturi si netezite cu drisca de otel;
5. Tencuielei gletuite - executate din doua straturi, tencuiala obisnuita se acopera cu un strat subtire din pasta de glet sau ipsos netezit cu drisca metalica.

Pregatirea suprafetei suport in vederea executarii tencuielilor

• Suparfata suport se curata de anumite denivelari, de praf sau de alte impuritati;
• Suprafata de tencuit, inainte, se stropeste cu apa intre doua fasii paralele, formate din mortar numite martori de aproximativ 2m latime care vor fi la nivelul definitiv al tencuielii (se asigura planeitatea);
• Urmeaza in general cele trei straturi in care se aplica o tencuiala astfel:

Primul strat - amorsa sau spritul (fluid) care se aplica pe suprafata - suport pregatit si umezit in prealabil si are grosimea 3 mm.

Spritul se realizeaza din mortar (fluid) obisnuit, cu rol de a mari aderenta dintre tencuiala propriu-zisa si suprafata suport prin completarea golurilor de sub sipci, rabit sau prin patrunderea mortarului in porii si rosturile zidariei sau a betonului.

In cazul suprafetelor cu rabit stratul de amorsaj se numeste smir.

Pentru a asigura o legatura mai buna cu straturile urmatoare, spritul se lasa totdeauna in forma bruta.

Al doilea strat - Grundul - strat care reprezinta baza tencuielii si se aplica pe spritul proaspat intarit in una sau doua reprize, fiecare repriza fiind formata dintr-un strat subtire si uniform.

Grosimea stratului de grund este de 10-15 mm la tencuieli pe caramida, piatra sau beton si de cca 20 mm la cele pe rabit sau sipci.

Stratul de grund se lasa nedriscuit pentru a prezenta o suprafata aspra in vederea unei bune aderente a fetei vazute.

Al treilea strat - Vizibil (de finisare) se aplica pe grundul intarit si umezit in prealabil. Mortarul pentru stratul vizibil se numeste tinci si se prepara cu nisip fin cu marimea granulei pana la 1 mm.

Dupa aplicarea sa si dupa ce stratul de finisaj s-a intarit putin, se netezeste sau se driscuieste prin umezirea suprafetei in mod uniform.

Tencuieli sclivisite - faze de lucru

Atunci cand se impune ca suprafata tencuita sa fie impermeabila se realizeaza o tencuiala sclivisita. Adica se executa in ordine straturile de tencuiala precedent prezentate iar pe stratul al doilea de grund se aplica un strat de lapte de ciment - nu prea fluid - care se netezeste cu drisca de otel - netezire care se mai numeste sclivisire.

• Se curata stratul suport bine;
• Se da amorsa (spritul) pe suprafata suport (in prealabil suprafata se umezeste) 3 mm grosime;
• se da grundul - de fapt stratul de baza al tencuielii (unul sau doua straturi) cu o grosime de 10-15 mm.

Grundul se realizeaza dupa ce amorsa s-a intarit si cu acelasi liant ca al spritului, apoi se intinde (dupa ce a fost aruncat cu mistria din cancioc) cu dreptarul (se niveleaza). Acest strat nu se finiseaza - nu se driscuie cu scopul de a avea o suprafata aspra, in vederea unei bune aderente cu fata urmatoare, fata vazuta.

Stratul vizibil (stratul de finisare) - se aplica pe grundul intarit putin. Mortarul stratului vizibil se numeste tinci (1 mm nisipul). Apoi se netezeste cu drisca de otel. (Mortarul este sub forma unui lapte de ciment - nu prea fluid), operatiunea se numeste tencuiala sclivisita.

Reguli ce asigura calitatea tencuielilor

• Liantul care se foloseste la amorsa (sprit) se va folosi si la grundul folosit la zidarie;
• In medii umede se va lucra cu ciment si foarte putin var hidraulic;
• La tencuielile exterioare se foloseste ca liant dor cimentul si foarte putin var hidraulic, pentru luciabilitate mai buna;
• Grosimea medie a tencuielilor variaza in functie de natura suprafetei care urmeaza a fi tencuita si de abaterile de planietate ale suprafetei respective.
  
  - La suprafete de beton - 10-15 mm
  - La suprafete de caramida - 10-25 mm
  - La suprafete de lemn sau rabit 25-35 mm

Verificarea conditiilor de calitate

Se face prima data vizual; suprafetele tencuite se verifica prin ciocanire usoara - sa nu sune a gol, pentru aderenta; se verifica cu dreptarul si cu nivela planeitatea peretelui; se mai foloseste plimbarea mainii pe suprafata sclivisita; suprafetele tencuite sa nu prezinte umflaturi, crapaturi, fisuri, ondulatii, urme de reparatii.