Acasa » Tehnologii » Materiale de constructii › Tratament piatra naturala si agentii agresivi

Tratament piatra naturala si agentii agresivi

| |

Piatra naturala, fiind supusa actiunii directe a diferitilor agenti agresivi de natura fizica, chimica sau biologica, sufera o serie de transformari in masa sau la suprafata, modificandu-si calitatea.

Actiunea degradanta a agentilor agresivi difera de la un tip de la un tip de piatra naturala la alta, fiind functie de compozitia mineralogica a acesteia, de modul de formare si de structura sa. Spre exemplu, rocile alcatuite din minerale greu alterabile si cu grad mare de compactitate sunt rezistente la actiunea agresiva a mediului, cele poroase si alcatuite din minerale usor alterabile au rezistente mici la actiunea mediului agresiv.

Cuprins:

Agentii agresivi ce actioneaza asupra pietrei naturale

Tratament piatra naturala

Agentii agresivi ce actioneaza asupra pietrei naturale

Agentii agresivi de natura fizica

Cei mai importanti agentii fizici care exercita o puternica actiune degradanta asupra pietrei naturale sunt variatiile de temperatura si intemperiile. Actiunea distructiva a acestor agenti agresivi se explica in felul urmator: daca piatra de constructie este expusa direct actiunilor intemperiilor, nefiind compacta si neavand o coeziune ridicata, care sa reziste eforturilor produse de dilatarea termica sau de marirea volumului apei prin inghet, apar fisuri care cresc cu timpul, producand sfarmari superficiale si exfolieri si progreseaza lent de la exterior spre interior, distrugand piatra prin eroziune.

In cazul elementelor de piatra naturala ce vin in contact cu umiditatea terenului, ziduri de sprijin, fundatii, ziduri de subsol, etc., datorita porozitatii pietrei, apa patrunde prin capilaritate, iar in urma inghetului apar expansiuni care dau nastere la exfolieri. Pe de alta parte, exfolierea este provocata de cristalizarea sarurilor dizolvate in apa in urma evaporarii acesteia. Cristalizarea se poate produce pe suprafata pietrei, formandu-se aglomerari de cristale aciculare care au aspectul mucegaiului sau in straturile superficiale ale acesteia si datorita presiunii exercitate de cristale in formarea lor apare fenomenul de expansiune, ce provoaca exfolierea.

Actiunea agresiva de natura chimica

Actiunea agresiva de natura chimica asupra pietrei se datoreaza prezentei in atmosfera a dioxidului de carbon si a dioxidului de sulf. Cei doi compusi chimici de natura acida ataca componentii mineralogi de natura bazica din piatra, formand saruri usor solubile care vor fi spalate de apele din precipitatii, piatra distrugandu-se prin coroziune. Dintre pietrele naturale asupra carora bioxidul de carbon si bioxidul de sulf actioneaza distractiv sunt cele ce provin din roci calcaroase. Astfel bioxidul de carbon, in prezenta apei, transforma carbonatul de calciu insolubil in bicarbonat de calciu solubil, acesta fiind usor spalat de apa, sau dioxidul de sulf cu apa si cu carbonatul de calciu formeaza sulfitul acid de calciu, de asemenea, solubil si usor spalat de apa.

Actiunea agresiva a microorganismelor

Actiunea agresiva a microorganismelor se datoreaza depunerilor sub forma de straturi pe suprafetele orizontale sau usor inclinate ale pietrei, a pulberilor din atmosfera. Stratul format retine umezeala si favorizeaza aparitia vietii vegetale. Din aceasta cauza umiditatea pietrei capata caracterul solutiilor acide, datorita formarii acizilor humici, si ataca componentii mineralogici ai pietrei. Actiunea distructiva datorandu-se tot fenomenului de coroziune.

Alte efecte agresive

Un alt defect datorat actiunii agresive a mediului asupra pietrei, il constituie schimbarea culorii, aparitia petelor dupa extragerea din cariera si punerea in opera. Acest fenomen se datoreaza proceselor de oxidare a unora din componentii mineralogici ai pietrei, sulfurile de exemplu, sau a unor substante organice continute in roca, fenomenul de oxidare fiind accelerat de razele soarelui, indeosebi de cele ultraviolete. Aceste defecte apar mai ales la pietrele colorate folosite la lucrari decorative. De aceea la aceste categorii de lucrari se recomanda sa se foloseasca pietre din cariere cunoscute, care au o stabilitate corespunzatoare la actiunea aerului si a razelor solare.

Tratament piatra naturala

Impotriva acestora actiune agresive se iau o serie de masuri, care au drept scop conservarea calitatii produselor din piatra naturala. Masurile de protectie a pietrei se stabilesc in functie de felul de destinatie a elementului executat din piatra naturala si de agresivitatea mediului. Asigurarea durabilitatii elementelor din piatra naturala se realizeaza prin masuri constructive sau prin tratamente ce se aplica pietrei dupa punerea sa in opera.

Ca masuri de ordin constructiv se recomanda:

folosirea pietrelor cu caracteristici corespunzatoare domeniului de utilizare;
evitarea suprafetelor exterioare orizontale sau usor inclinate, pentru a nu face posibila stationarea apelor agresive si depozitarea prafului din atmosfera;
executarea de hidroizolatii in cazul elementelor subterane executate din piatra cu grad redus de compactitate.

Protejarea pietrei prin tratarea suprafetei sale dupa punerea in opera se realizeaza in doua feluri:

prin acoperirea cu un strat de compusi chimici organici, realizandu-se in acest fel o pelicula protectoare sau astuparea porilor;
tratarea suprafetelor cu solutiile unor saruri ce vor reactiona cu agentul chimic agresiv, neutrlizandu-l.

Pelicula protectoare ce se realizeaza prin vopsirea cu uleiuri sicative diluate intr-un solvent volatil pentru ca uleiul sa patrunda in porii pietrei, este rezistenta si impermeabila. Neajunsul acestui procedeu se datoreaza faptului ca pelicula afecteaza aspectul natural al pietrei.

In cazul cand mediul inconjurator are un continut ridicat in bioxid de sulf, protejarea se realizeaza prin tratarea suprafetei pietrei cu o solutie apoasa de clorura de bariu, care, in prezenta apei, va reactiona cu dioxidul de sulf, transformandu-se treptat in sulfat de bariu, sub forma unei pulberi foarte fine de culoare alba ce astupa porii pietrei, fiind in acelasi timp inert din punct de vedere chimic.

Protejarea pietrei naturale ce provine din roci calcaroase se realizeaza prin tratarea suprafetei acesteia cu solutii de fluati. Acestia au proprietatea de a reactiona cu calcarul, in prezenta umiditatii si a dioxidului de carbon din atmosfera, formand fluorura de calciu si compusii complecsi sub forma de geluri. Se formeaza in acest fel un strat protector de fluorura de calciu, iar gelurile colmateaza porii pietrei. Atat fluorura de calciu cat si gelurile formate sunt foarte greu solubile in apa. Substantele chimice cele mai des intrebuintate in acest scop sunt: silico-fluorura de magneziu si silico-fluorura de aluminiu.

Bibliografie

Pixabay.com, https://pixabay.com, vizitat: 27 iulie 2019;
Voinea N.I. si Mugioiu D., "Chimie si materiale de constructii", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

Alte articole