Umflarea si contragerea lemnului

Lemnul sufera variatii de volum, in functie de continutul acestuia in umiditate, datorita substantelor cu caracter hidrofob din care este alcatuit. Aceaste substante ii ofera lemnului caracteristica de higroscopicitate ^[ 1 ] (proprietatea de a absorbi umezeala din aer). Umfarea lemnului reprezinta acumularea de apa in structura acestuia. Din apa continuta de lemn doar apa acumulata prin proprietatea de higroscopicitate influenteaza variatia de volum. Volumul lemnului creste sau scade o data cu cresterea sau micsorarea continutului sau in apa de higroscopicitate. Umflarea si contragerea lemnului ^[ 2 ] sunt reversibile daca temperatura de uscare nu depaseste 110℃.

Variatia volumului lemnului, datorita modificarii continutului in apa de higroscopicitate este diferita dupa cele trei directii: radiala, axiala si tangentiala. Spre exemplu, contrgerea la uscare absoluta atinge urmatoarele valori pentru diverse specii:

• sub 1% contragerea axiala;
• intre 3 si 6% contragerea radiala;
• intre 6 si 12% contragerea tangentiala.

Reprezentand grafic umflarea si contragerea lemnului, pornind de la un lemn uscat si cu punct de saturatie de 40% umiditate absoluta, urmarindu-se variatia dimensiunilor pe cele trei directii, se obtin cele trei curbe din graficul de mai jos. Putem observa ca dimensiunile lemnului variaza numai in cazul apei de higroscopicitate. Prin urmare lemnul va avea o contragere cu atat mai mare cu cat punctul sau de saturatie va fi mai ridicat.

Dupa marimea contragerii, lemnul se imparte in trei categorii:

• lemn cu contragere mica, precum lemnul de nuc sau plop;
• lemn cu contragere mijlocie, precum lemnul de rasinoase (brad, pin etc.)
• lemn cu contragere mare, precum lemnul de stejar sau frasin.

Contragerea lemnului provoaca o serie de defecte in materialul debitat daca nu se iau masuri de prevenire a acestui fenomen. Spre exemplu prin pierderea brusca a apei lemnul sufera contrageri puternice care dau nastere la crapaturi.

Crapaturile sunt mai reduse la lemnul provenit de la rasinoase. Rasinoasele (brad, pin etc.) au punctul de saturatie mai scazut, din acest motiv acestea pot fi taiate tot timpul anului si decojite imediat.

Pentru obtinerea lemnului de foioase pentru constructii, copacii trebuie taiati in perioada repausului vegetativ datorita puctului de saturatie ridicate pe care lemnul acestora il au. In perioada de repaus vegetativ, lemnul de foioase are umiditatea redusa, dar totusi decojirea nu se executa imediat pentru a nu pierde apa prin evaporare. Debitarea in cherestea a lemnului de foioase (stejar, frasin etc.) se face mai repede decat la rasinoase (brad, pin etc) pentru a se evita craparea adanca a bustenilor.

Obtinerea cherestelei de calitate ridicata, la debitare se tine seama de directiile in care contragerea are valori mari. In general, contragerea tangentiala este cea care provoaca deformatii accentuate asupra lemnului, debitatrea facandu-se in asa fel incat influenta sa sa fie minima.

In imaginea urmatoare observam ca daca cheresteaua se debiteaza in asa fel incat inelele anuale sa fie perpendiculare pe fete, contragerea este mica (A). Daca debitarea se face in alt mod, inelele anuale nefiind perpendiculare pe cele doua fete ale cherestelei, contragerile tangentiale pot provoca strambarea materialului (B). Strambarea materialului este mai accentuata la produsele care au fost debitate mai aproape de periferia busteanului.