Uzinele Faur (foste "23 August")

Uzinele "Malaxa", Uzinele "23 August" sau Uzinele "Faur" sunt denumiri capatate de-a lungul timpului ale celui mai mare complex industrial al Romaniei. Acesta este situat in partea de est a Bucurestiului, mai exact in sectorul 3, pe bulevardul Basarabia la nr. 256, ca punct de reper statia de metrou Republica.

Uriasul complex isi are originile la inceputul perioadei interbelice, potrivit surselor, in anul 1920 - 1921, atunci cand Nicolae Malaxa, proaspat inginer, a instalat in apropiere de capitala un atelier de reparatii a materialului rulant (materiale ce ruleaza pe sinele de cale ferata precum locomotive si vagoane).

Intr-un timp scurt atelierul a capatat proportii, astfel industriasul roman a extins afacerea, acesta construind o uzina de producere a materialului rulant.

Nicolae Malaxa incheie un contract cu Caile Ferate Romane, beneficiaza in urma acestuia de un avans oferit de C.F.R. (Caile Ferate Romane), obtine credite de la diferite banci si da nastere Uzinei "Malaxa", cea mai performanta din Europa in acele timpuri.

Uzina era echipata cu utilaje cumparate de Nicolae Malaxa din Germania in numar de 81 de bucati. Personalul calificat fiind adus tot din Germania, numarand 180 de muncitori. Malaxa infinteaza si o scoala de ucenici pentru calificarea personalului roman, astfel numarul de angajati al Uzinelor "Malaxa" ajunge la peste 8000, iar in 1928 iese de pe banda prima locomotiva cu aburi romaneasca "Malaxa".

Dupa 1931, Uzinele "Malaxa" incep constructia de locomotive Diesel tip Gans.

In acea perioada, locomotivele "Malaxa" ajung sa fie renumite, fiind considerate cele mai bune din Europa. Romania ajunge sa nu mai importe locomotive, toate locomotivele C.F.R. (Caile Ferate Romane) fiind asigurate de Uzinele "Malaxa".

Tot in perioada anilor '30, Nicolae Malaxa initiaza un nou proiect la uzinele sale, acela de a produce tevi petroliere fara sudura tip "Stiefel".

Procedeul american de laminare "Stiefel" a fost folosit pentru prima data in Europa la Uzinele "Malaxa". Astfel complexul industrial se extinde ocupand pana la 90 de hectare prin constructia Uzinei de Tuburi si Otelari. Uzina de Tuburi si Otelari, care devine mai tarziu Uzina "Republica", ajunge sa produca 200.000 de tone de teava pe an, astfel devenind cea mai mare uzina de pe teritoriul romanesc.

Responsabil de arhitectura uzinii este ales Horia Creanga, nepotul scriitorului Ion Creanga. Acesta demareaza un proiect de arhitectura industriala in stil art deco ce include o serie de hale si cladiri ale incintei Uzinelor "Malaxa", printre care cunoscuta hala Laminorului a uzinii Republica.

Intre 1937 - 1938, in incinta complexului "Malaxa", ia nastere fabrica de armament si munitii. Aici producandu-se armament si munitii de artilerie dupa principii romanesti, precum si tehnica de lupta sub forma de masini senilate sub licenta Renault. Nicolae Malaxa, simpatizant al Miscarii Legionare din Romania, sprijina aceasta cu doua senilate in timpul rebeliunii legionare din 1941, fapt ce a condus la imchiderea uzinelor Malaxa la ordinul maresalului Antonescu.

Dupa executia lui Antonescu, Nicolae Malaxa isi reia activitatea uzinelor sale pana in 1948 cand acesta emigreaza in America la New York. Aceasta emigratie se datoreaza acuzatiei din partea regimului comunist, aflat la conducerea statului din 1947, cum ca armamentul produs de uzina "Malaxa" in timpul razboiului a fost folosit impotriva U.R.S.S., iar Nicolae Malaxa fiind acuzat de crime impotriva umanitatii si condamnat la pedeapsa cu moartea.

Comunistii preia activitatea Uzinelor "Malaxa" si le schimba numele in Uzinele "23 august", acestia aduc modificari arhitecturii complexului prin infintarea de noi corpuri. Uzinele "23 august" devin o mandrie a Republicii Socialiste Romania.

In incinta complexului uzinelor "23 august" comunistii au pus bazele unei alte fabrici si anume F.M.S.G. (Fabrica de Masini Grele Speciale), destinata pentru productia de tancuri de provenienta romaneasca. Astfel, in 1979, la uzinele "23 august" s-a produs primul tanc romanesc.

In aceasta perioada uzinele "Malaxa", sub denumirea si conducerea comunista au cunoscut o dezvoltare enorma, insusi Nicolae Ceausescu era mandru de "ministerul 23" cum erau supranumite uzinele "23 august" pe atunci. Acestea ajunsesera sa detina un numar de 20.000 de angajati. Capacitatea de productie a uzinelor era uriasa, uzina Republica ajunsese a cincea in lume la productia de teava metalica fara sudura, Fabrica de Masini Grele Speciale ajunsese la productia de 500 de tancuri anual, tot in incinta uzinelor "23 august", in anii '80 se produceau peste 2000 de motoare Diesel anual.

Dupa inlaturarea regimului comunist de la conducerea statului in 1989, Uzinele "23 august" se transforma in S.C Faur S.A.

Astazi Uzliele Faur fac parte din grupului de firme roman BEGA GRUP si desfasoara o activitate cu mult redusa fata de trecutul lor glorios, numarul de angajati scazand de la 200.000, inainte de '89, la 500 in 2009, potrivit site-ului oficial.

Uzina Republica a fost si ea vanduta in anul 2003 unui grup de firme din Rusia cu numele de APAPS. Ca urmare a nerespectarii contractului de catre APAPS acesta a fost anulat.

Aflata in plin faliment, uzina Republica a scos la licitatie utilajele ce stateau la baza producerii de tevi petroliere, astfel Maharashtra Seamless, o firma indiana, a cumparat aceste utilaje si le-a transferat in India la o unitate proprie, aceasta ridicamdu-si linia de productie cu mult peste capacitatea anterioara.

F.M.S.G. (Fabrica de Masini Grele Speciale) a fost preluata, dupa caderea comunismului, de M.Ap.N. (Ministerul Apararii Nationale) sub numele de Uzina Mecanica Bucuresti. A apartinut Ministerului Apararii pana in 2000 cand aceasta a fost transferata Ministerului Resurselor si Industriei sub numele de Arsenal S.A. - Sucursala Bucuresti. Ca urmare a restructurarii industriei de aparare aceasta devine, in 2001, U.M.B. (Uzina Mecanica Bucuresti) ce functioneaza ca filiala a Companiei Nationale ROMARM. Uzina Mecanica Bucuresti fosta Fabrica de Masini Grele Speciale inca isi pastreaza profilul de proiectare si producere de tancuri dar la o capacitate scazuta.