Viaductul Millau

Viaductul Millau este un pod hobanat situat pe autostrada franceza A 75, amplasat intr-o zona din departamentul Aveyron. Acesta este construit pentru ca autostrada sa traverseze valea raului Tarn. Distanta traversata de pod peste vale este de 2.460 m la o inaltime de 343 m in cel mai inalt punct.

Viaductul Millau face parte din proiectul national de dezvoltare a infrastructurii din partea de sud a Frantei. Impreuna cu autostrazile A 10, A 20 si A 7, autostrada A 75, pe care este situat viaductul Millau, reprezinta cele mai importante rute de la nord la sud ce traverseaza partea de sud a statului. Viaductul Millau face legatura intre localitatea franceza Beziers si orasul Clermont-Ferrand.

Tarn este un rau ce curge de la est la vest, in partea sudica a Masivului Central, acesta, in apropierea orasului Millau, formeaza o vale foarte greu de traversat datorita formelor de relief. Astfel in zona se formau ambuteiaje de masini, iar orasul Millau era considerat un calvar de conducatorii auto. Ambuteiajul de masini se forma pe distante foarte lungi, mai ales in fluxurile majore din timpul verii.

O masura pentru fluidizarea traficului in aceasta zona a dat batai de cap autoritatilor franceze. Foarte multe studii tehnice, in vederea gasirii unei solutii, au avut loc. Intr-un final s-a ajuns la concluzia constructiei unui viaduct ce trebuie sa traverseze valea Tarn. Insa constructia unui asemenea pod este extrem de dificila, asta datorita adancimii foarte mari a vaii, iar lungimea podului peste vale trebuia sa fie de 2500 m.

Din 1991 si pana in 1993 o echipa de ingineri in fruntea lui Michel Virlogeux, un renumit inginer francez, efectueaza studii preliminare si testeaza fezabilitatea unei singure lucrari de trecere a vaii. Avand in vedere partea financiara, tehnica si arhitecturala, au fost angajate o serie de firme de arhitectura si inginerie pentru gasirea unei solutii posibile. astfel, in 1993, 17 birouri si 38 de companii de arhitectura au candidat pentru realizarea studiilor. Au fost selectate 8 birouri de proiectare si 7 arhitecti.

In 1994, un grup de experti, pe baza propunerii ahitectilor si inginerilor, aleg 5 din solutiile oferite. In continuare solutiile au fost date celor mai buni arhitecti si ingineri pentru aprofundare, iar competitia a fost relansata.

In 1996, Ministrul Transporturilor, Bernard Pons, a ales juriul compus din experti in arhitectura si inginerie, destinat pentru alegerea marelui proiect.

Este aleasa solutia companiei de arhitectura Foster + Partners. Compania aleasa a facut studii intre anii 1996 - 1998, in urma infintarii unui comitet tehnic prezidat de Michel Bernard si Gausset Virlogeux.

Pentru ca o asemenea megastructura precum viaductul Millau necesita o sustinere financiara foarte mare, aceasta devine un alt impediment ce sta in fata realizarii proiectului. Guvernul fiind retinut in a investi 320 de milioane de euro intr-un asemenea proiect. In cele din urma, ministrul Transporturilor Jean-Claude gayssot, i-a decizia de a semna actul de concesionare potrivit legii finantarii autostrazilor din franta din 2001. prin urmare, viaductul Millau devine proprietatea statului si este concesionat unei firme ce suporta costurile de constructie. Astfel, compania Eiffage - o companie franceza din domeniul constructiilor si energiei, preia acest proiect la un cost de constructie de 320 de milioane de euro. Concesiunea este pe o perioada foarte lunga, de 78 de ani, pentru a amortiza costurile ridicarii viaductului Millau. Sfarsitul perioadei are ca termen data de 31 decembrie 2079.

Impotriva proiectului s-au ridicat numeroase opozitii precum WWF (Fondul Mondial ptr. Natura), FNE (Fundatia franceza a asociatiilor de protectie a naturii si mediului), FNAUT Fundatia Nationala a Asociatiilor Utilizatorilor de Transport). Acestia nefiind de acord cu proiectul datorita poluarii si dezintegrarii mediului prin imensitatea fizica a proiectului, precum si scaderea economica a orasului Millau datorita ocolirii acestuia de catre turisti datorita viaductului Millau.

Dupa o perioada foarte lunga de cercetari, hotarari si impedimente, proiectul Viaductul Millau este pregatit pentru a se concretiza. Prin urmare, pe data de 14 decembrie 2001 este pusa piatra de temelie, iar perioada lucrarilor se intinde pe trei ani, cu cateva saptamani inainte de termenul stabilit in contract.

Viaductul Millau este un pod hobanat cu o lungime de 2.460m ce traverseaza valea raului Tarn, la cica 270 m deasupra luciului apei raului. Puntea de circulatie este sustinuta pe 7 pile si cuprinde doua benzi pe sens plus cate o banda de urgenta pe fiecare sens. Fiecare pila detine cate un turn in forma literi "V" intors, cu inaltimea de 87 m. Fiecare turn detine cate 11 perechi de hobane ce tin suspendata puntea podului.

Imagine din timpul constructiei unei pile la viaductul Millau ( + mareste imaginea )

Fiecare pila este sprijinita pe reazeme de beton ce se sprijina la randul lor pe patru godeuri cu 4,50 - 5 m diametru si infipte la 9 pana la 17 m in adancime. Talpile pilelor au o latime de 17 m si o lungime de 24,5 m iar grosimea variaza intre 3 si 5 m. Volumul de beton pentru o astfel de talpa este cuprins intre 11.000 si 21.000 m³, iar timpul de turnare a betonului ajunge la 30 de ore.

Pe directie transversala, latimea unei pile variaza de la 27 m la baza pana la 10 m catre varf. Inaltimea acestor pile variaza de la 77,56 m, cea mai mica, pana la 244,96 m, cea mai mare. Inaltimea pentru fiecare pila in parte este de: pila 1 - 94,51 m; pila 2 - 244,96 m; pila 3 - 221,05 m; pila 4 - 144,21 m; pila 5 - 136,42 m; pila 6 - 111,94 m; pila 7 - 77,56 m.

Puntea viaductului Millau este sustinuta de cele 7 pile la 270 m in cel mai inalt punct si intinsa pe toata lungimea podului de 2460 m. Aceasta prezinta o panta usoara de 3,025 %, iar toata puntea este un ansamblu de 173 de segmente metalice. Aceste segmente sunt aerodinamice pentru a suporta vanturi de peste 200 km/h. Fiecare segment are o latime de 27,60 m si o inaltime de 4,20 m, iar la interior prezinta o armatura din bare metalice.

Aceste segmente ale puntii au fost fabricate de compania franceza Eiffel in localitatile franceze Fos-sur-Mer si Lauterbourg. Aceasta companie investind in echipament modern de ultima generatie pentru a fabrica si monta aceste elemente la cele mai inalte standarde ale calitatii si in cel mai scurt timp. Masa totala a otelului folosit de compania Eiffel este de 4 ori mai mare decat masa otelului turnului Eiffel, acesta cantarind 36.000 tone, iar turnul Eiffel doar 10.000 tone. Segmentele au fost montate la fata locului cu ajutorul macaralelor.

Puntea podului Millau este sprijinita pe cele 7 pile si suspendata de hobane. Aceste hobane sunt sustinute de 7 turnuri ce se ridica deasupra fiecarei pile, iar fiecare turn detine cate 11 perechi de hobane.

Fiecare turn are forma literi "V" intors, o inaltime de 88,92 m si o greutate de circa 700 tone. Acestea au fost fabricate la fabrica Munch, o filiala a companiei Eiffel din localitatea franceza Frouard. Transportul turnurilor de 700 tone fiecare, precum si al segmentelor puntii de 75 tone fiecare, s-a asigurat cu arutorul unor convoaie speciale.

Viaductul Millau suporta zilnic o medie de peste 10.000 de autovehicule, dar in zilele de vara se ajunge la aproximativ 60.000 de autovehicule zilnic.