Clasificarea liantilor minerali

Liantii minerali sunt materiale de constructii care in amestec cu apa sau cu alte solutii apoase formeaza mase plastice care leaga alte materiale si se intaresc intr-un timp relativ scurt.

Liantii minerali sunt o categorie de materiale care in combinatie cu apa se transforma din starea initiala solida intr-o masa rigida, care poate lega intre ele materiale unitare sau granulare cu scopul de a obtine elemente de constructii.

Pentru a indeplinii conditiile necesare scopului pentru care sunt creati liantii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

• prin amestecare cu apa sau cu solutiile apoase ale unor sarui sa formeze o masa plastica usor modelabila in diferite forme si dimensiuni;
• sa aibe o buna aderenta fata de materialele ce le leaga;
• sa intareasca intr-un timp relativ scurt pentru a imprima materialului rezistentele prescrise la anumite termene si pentru a asigura stabilitatea constructiei;
• dupa intarire sa posede un volum practic constant.

Clasificarea liantilor se poate face dupa mai multe criterii, astfel: dupa origine (minerali si organici), dupa provenienta (naturali si artificiali), dupa modul de intarire (aerieni si hidraulici).

In functie de criteriile de clasificare mentionate avem schema de clasificare generala a liantilor minerali in imaginea urmatoare.

Liantii nehidraulici

Liantii nehidraulici sau liantii aerieni sunt reprezentati de toate materialele care in amestec cu apa dau o masa plastica care se intareste numai in mediul uscat. Dupa intarire acestia nu sunt stabili la actiunea apei, fapt ce se datoreaza solubilizarii partiale care determina scaderea rezistentelor mecanice.

Liantii hidraulici

Liantii hidraulici se intaresc in mediul uscat dar si in mediul umed. Dupa intarire, liantii hidraulici, sunt stabili la actiunea apei. Liantii hidraulici se clasifica in lianti clincherizati si lianti neclincherizati. Aceasta clasificare se face in funtie de compozitia materiei prime si de temperatura la care se ard.

Liantii hidraulici clincherizati se obtin dintr-un amestec de materii prime astfel dozat incat la temperatura de ardere sa apara o topitura partiala. La rece topitura devine solida si se obtine o structura compacta. Acest fenomen se numeste clincherizare iar produsul poarta denumirea de clincher.

Liantii hidraulici neclincherizati rezulta din arderea materiei prime la o temperatura inferioara aparitiei topiturilor partiale, asa ca dupa ardere produsul finit ramane poros.

Liantii hidraulici amestecati sunt liantii clincherizati si neclincherizati in care se introduc in timpul macinarii diverse adaosuri in proportie de 10-85%.