Acasa » Tehnologii » Materiale de constructii › Cimenturile portland cu adaosuri

Cimenturile portland cu adaosuri

| |

Adaosurile hidraulice au o influenta complexa asupra cimenturilor, reflectata prin urmatoarele modificari ale caracteristicilor fizico-mecanice si chimice:

amicsorea caldurii de hidratare;
sporirea rezistentelor la actiunea agresiva a substantelor chimice;
incetinirea proceselor de hidratare si intarirea initiala (circa 7 zile) determinand ca la 28 de zile sa se obtina o rezistenta egala cu a cimentului portland de marca echivalenta;
micsorarea lucrabilitatii betonului prin reducerea plasticitatii si a mobilitatii sistemului apa-ciment.

In afara de aceste modificari, care in unele imprejurari sunt mai adecvate unor domenii de folosire, cimenturile cu adaosuri prezinta avantaje si din punct de vedere economic.

Cuprins:

A. Cimenturi cu zgura

1. Cimenturi cu zgura granulata

In functie de cantitatea de adaos, la cimentul portland, exista mai multe tipuri de cimenturi cu zgura. Unele dintre acestea se fabrica prin macinarea simultana a clincherelor de ciment portland de marca, cu 15% adaos de zgura granulata. Aceste cimenturi pastreaza in general proprietatile cimentului portland, cu deosebire ca adaosurile le atenueaza caldura de hidratare, viteza de intarire etc.

Domeniile de folosire sunt identic cu al cimentului portland. Din cauza caldurii mai reduse de hidratare la betonari pe timp friguros se impune luarea de masuri pentru mentinerea unei temperaturi adecvate.

2. Cimenturi metalurgice

Alta categorie de cimenturi cu zgura sunt si cimenturile metalurgice. Acestea se obtin ca si cimenturile precedente, cu deosebirea ca la macinare se introduce 20-30% zgura de furnal. Diferenta intre cele doua doua tipuri de ciment se realizeaza prin utilizarea unui clincher de calitate diferita, fie prin marirea finetii de macinare.

La cimenturile metalurgice caldura de hidratare este mai redusa, din aceasta cauza nu sunt indicate pentru betonari pe timp friguros. Se comporta insa mai bine la actiunea apelor agresive, fac pentru care sunt preferate pentru betoanele care lucreaza in asemenea conditii.

3. Cimenturi de furnal

Se obtin prin macinarea clincherului de ciment portland cu un adaos de 30-50% zgura respectiv 50-70% zgura.

La cimenturile de furnal modificarea unor caracteristici in raport cu cimentul portland este mai evidenta (caldura de hidratare redusa, intarire lenta, rezistenta la atacul chimic marita etc.). Din aceasta cauza si domeniile de folosire sunt modificate. Cimenturile de furnal se utilizeaza la betonari pentru baraje, fundatii masive, blocuri de zidarie etc. Nu sunt indicate pentru betonari pe timp friguros. Pentru cimenturile cu zgura se efectueaza aceleasi incercari si se impun conditii de calitate identice ca pentru cimentul portland.

4. Cimentul de zgura activat bazic

Acest tip de ciment se obtine dintr-un amestec de 85-90% zgura cu 10-15% activator bazic. Ca activatori bazici se utilizeaza in general substantele furnizoare de hidroxizi de calciu (var, ciment, cenusa bazica etc.).

Cel mai cunoscut liant de acest gen este cimentul permetalurgic. Acesta se obtine dintr-un amestec de 85% zgura si 15% ciment portland.

5. Cimentul de zgura activat sulfatic

Acest ciment ia nastere prin macinarea unui amestec de 85% zgura, 10% ghips si 5% activator bazic. Nu sunt recomandati ca activatori bazici hidroxizii alcalini deoarece cu ghipsul formeaza sulfati solubili cu pericol de eflorescenta.

Cimenturile activate bazic sau sulfati ce se utilizeaza ca lianti la confectionarea blocurilor de zidarie, la executarea betoanelor pentru corpurile de baraje etc.

B. Cimenturi cu tras

Se obtin prin macinarea concomitenta a clincherului portland cu tuf vulcanic si cu cantitati reduse de ghips pentru reglarea timpului de priza. Pentru obtinerea cimenturilor cu tras se utilizeaza clinchere alitice care la hidratare dau cantitati sporite de Ca(OH)2. Hidroxidul de calciu reactioneaza cu dioxidul de siliciu activ din tras, contribuind prin aceasta la procesele de priza si intarire ale cimentului. In cazul unui clincher sarac in alit, trasul nu isi poate dezvolta proprietatile hidraulice. Cimenturile cu tras prezinta contractii mari la uscare, fapt ce determina pastrarea lor in conditii umede in perioada de intarire initiala si medie.

Cimenturile cu tras pot substitui cimenturile portland in toate cazurile de utilizare cu conditia pastrarii in mediu umed un timp mai indelungat pentru a se indeparta efectele negative ale contractiilor generate de uscare. Aceste cimenturi se folosesc in special pentru lucrari care functioneaza in medii umede si agresive, ca: diguri, baraje, canale, conducte, betoane impermeabile etc.

Pe baza de tras se mai fabrica si cimenturile maritime portland utilizate la betoanele care functioneaza permanent in contact cu apa de mare sau cu apele care contin sulfati. Aceste cimenturi se obtin din clinchere cu cantitate maxima de 45% alit si 6% celit II, cu 5% tras respectiv 15%.

C. Cimenturi cu cenusa volanta

Se fabrica din clincher de ciment portland la care se adauga in cursul macinarii 15% cenusa zburatoare de termocentrala.

Structura sticloasa si compacta a cenusii volante conditioneaza comportarea diferita a acestui material in raport cu celelalte adaosuri hidraulice. Cenusile zburatoare fiind putin hidrofile reactioneaza lent cu Ca(OH)2, fapt ce conditioneaza limitarea la 20% a continutului de cenusa in cimenturile utilizate la lucrari hidrotehnice.

Bibliografie

Delerue A.G., "Sac de ciment", https://www.facebook.com, vizitat: 21 iulie 2019;
Voinea N.I. si Mugioiu D., "Chimie si materiale de constructii", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

Alte articole